Trecuseră zile întregi de cînd Sobieski își înfășurase armata în jurul Cetății Neamțului și nimic. Nici un succes. Nici un progres. Doar un nesfîrșit ocean de așteptare și stat degeaba. Practic, lucrurile se desfășurau normal pentru lipsa de civilizație românească.
Furios că nu reușește nimic, regele Sobieski își zburli aprig mustățile și puse la cale un alt plan. Unul atît de mîrșav că nici măcar el nu cuteza să-l ticluiască la lumina zilei, ci tîrziu, cînd noaptea fără lună îi acoperea cum trebuie rușinea.
A doua zi dimineață, al doilea străjer Samoilă se urcă pe ziduri și văzu că acea cumplită faptă fusese deja săvîrșită, iar riga stătea mîndru în șa și mustăcea parșiv înspre ei:
– Predați-vă sau ăsta e doar începutul!
– Preacinstite staroste, ăștia chiar vor să ies cu parul la ei! mîrîi Samoilă furios.
– Stai blînd, ficior, să nu faci vreo poznă!
– Da’ ne-au scris porcării cu graffiti pe zid!
– Nemernicii! scrîșni starostele Căliman din măsele. Și ce-au scris?
Samoilă se încruntă ca să vadă mai bine și începu să silabisească pe litere:
– M…U…I…
– Ajunge, e clar pentru oricine despre ce e vorba, dădu starostele din mînă a lehamite.
– Ce răspuns să dau? întrebă Samoilă.
Dar starostele îi făcu semn să tacă, după care își făcu mîinile pîlnie la gură și strigă, să se audă bine în toate colțurile taberei polone:
– Vorbește frumos, handicapatule!
– A zis cineva „handicapat“? Iată că am venit! spuse extrem de profesional agentul Ștefănescu de la Poliția Basmelor, apărut din senin. Pentru că era clar că fusese cineva ofensat și el trebuia să investigheze, nu vă mai gîndiți la prostii.
– Bună ziua, domnul rege Sobieski Jan? Ați putea să-mi spuneți care este problema?
– M-a făcut handicapat! Am martori toată armata!
– E adevărat? întrebă agentul Ștefănescu pe leșii lui Sobieski.
– Nu știm, noi nu vorbim românește! îi răspunseră ei în cor.
– Domnule staroste, e adevărat că l-ați făcut handicapat pe domnul rege?
– Nu este adevărat. În mod sigur nu am participat în mod activ la procrearea dînsului, negă hotărît starostele Căliman.
– Ar fi mai bine să recunoașteți.
– A, da, recunosc că am fost în tinerețe prin Polonia…
– Cu Tudor Șoimaru?
– Cu Șoimaru, cu nohaii lui Cantemir, acum ce importanță mai are? zise moș Nechifor zîmbind larg În orice caz, pot garanta că, deși eram sub influența băuturilor alcoolice, am folosit prezervative de fiecare dată cînd am cunoscut o doamnă sau o domnișoară.
– De ce sînteți atît de sigur?
– Pentru că desfășura Durex o campanie cu mîndre despuiete pe afișe pe care scria „Consumă responsabil“!
– Cum să scrie, mă, „Consumă responsabil“???
– Și ce ai fi vrut să scrie? „Călărește-o rațional?“ Nu fi nesimțit!
–Puteau să scrie „Fă sex responsabil“.
– Și după aia să-și pună mîinile în șolduri toate feministele din Polonia și să țipe isteric „AI SCRIS «FĂ»?“…
– În fine, să revenim. Deci susțineți că nu l-ați făcut handicapat pe domnul.
– Evident că nu!
– Atunci închidem cazul din lipsă de probe și…
– Eu doar i-am zis că e! preciză starostele cu mîndrie.
– Îmi pare rău, dar va trebui să vă arestez pentru insultă și calomnie.
–Ștefănescule, fă un efort supraomenesc să înțelegi: dacă îi spui cuiva că e handicapat nu e insultă.
–Și atunci ce e?
– Simplă constatare.
– Ați putea să-mi explicați?
– De bună seamă: dacă priviți spre zidul cetății, veți vedea că regele Sobieski a scris un cuvînt misogin opresiv și jignitor.
– Da, de acord. Văd și eu, a scris mare „Muierilor!“.
–Ba să mă ierți dumneata, leahul a scris „muieri-lor!“. Nu știu ce părere aveți dumneavoastră, dar eu consider că agramatismul este un handicap insurmontabil.