De cîteva zile s-au aflat costurile plimbărilor primului președinte demisionar al României. Toți președinții României, la vremea lor, au zburat pe banii poporului. Unii mai scump, alții mai modest. E bine să fie cunoscute limitele acestui lux aerian.
Ceaușescu a zburat, dar a și construit
Nicolae Ceaușescu a creat unitatea de elită a aviației militare de transport, denumită Flotila Aeriană de Transport, destinată transportului demnitarilor, militarilor și al armamentului livrat în secret la export. FAT avea la dispoziție trei tipuri de aeronave: Iliușin Il 18, Antonov AN-24 și Antonov AN-26. În 1982, la inițiativa lui Ceaușescu, România a reușit să producă primul avion cu reacție de pasageri, Rombac 1-11, după licența britanică British Aircraft Corporation. Motoarele au fost fabricate la uzinele Aerofina și Turbomecanica, sub supravegherea Rolls-Royce. Au fost construite nouă avioane dintr-un proiect ce prevedea 80 de bucăți, oprit odată cu împușcarea părintelui spiritual la Tîrgoviște. A fost singurul avion de pasageri cu reacție construit în statele socialiste, cu excepția URSS.
În ultimii ani de viață, Ceaușescu a zburat Rombac 1-11, la fel și Iliescu la începutul domniei. Avioanele destinate Flotilei Aeriene au ajuns în toate colțurile lumii, transportînd primii doi președinți ai României și armamentul produs în industria națională de apărare pentru războaiele active de atunci. Ceaușescu a mai folosit și avioanele TAROM-ului în funcție de destinații și împrejurări, iar piloții militari de la Flotila Aeriană zburau și la TAROM pentru păstrarea antrenamentului.
În 1991, în democrație, a fost înființată compania Romavia, în subordinea Ministerului Apărării, pentru transport aerian de călători, marfă și poștă, precum și pentru deplasările demnitarilor. Ca să zboare în slujba țării, președinții aveau la dispoziție un Boeing 707, două Rombac 1-11 și două BAe 146-200.
Ultimul președinte plimbat cu Boeing-ul 707 a fost Băsescu. Fiind prea zgomotos pentru aeroporturile lumii, avionul a fost îmbunătățit la un preț record și vîndut în mare pierdere. A urmat flotila rusă. Numite „măgarii de cărat armament“, aceste aeronave au fost casate expirîndu-le resursa, dar nu înainte de a transporta la greu baxuri de contrabandă în afacerea „Țigareta“. Romavia a dat faliment în anul 2014, cînd veniturile reprezentau 12% din cheltuieli.
Iarna nu-i ca vara, avionul nu-i ca cioara!
Un avion are în general o resursă în timp de 30 de ani, iar o cioară cu noroc prinde și centenarul, așa că cei doi președinți ce i-au urmat lui Iliescu, Constantinescu și Băsescu, au folosit cînd și cînd TAROM-ul, care avea încă pe atunci avionul Airbus 310, capabil să ajungă peste ocean. Pe perioada suspendării lui, Băsescu a închiriat de la TAROM, pentru staff-ul lui și al PDL-ului, un avion ATR la a cărui manșă am fost eu însumi.
Cînd A 310 a fost tras pe dreapta de către fina lui Băsescu, șefa de tristă amintire a TAROM-ului, Ruxandra Brutaru, dar și după ce a fost redat la zbor, s-a pus din nou problema avionului prezidențial. Întrebat fiind la un moment dat ce propunere pot face pe această temă, am oferit proiectul fondării unei companii separate, subsidiară TAROM, cu acționariat TAROM-Guvern-Președinție, operată de TAROM, cu aeronave, piloți, însoțitori de bord și tehnicieni de la TAROM. Am propus ca Președinția și Guvernul să achiziționeze două avioane Airbus 318 din cele patru ale TAROM-ului, singurele care mai puteau zbura, celelalte două fiind folosite pentru piese de schimb. Principiul propus de mine era ca Președinția sau Guvernul să folosească o aeronavă, cealaltă fiind de rezervă și în folosința TAROM. Ideea a murit repede, fiindcă i s-a umflat contabilitatea prin nepotism și costuri politice, devenind total nesustenabilă.
Fiat lux!
Primul turist al țării, Klaus Johannis, a fost învățat de SPP să folosească avioanele particulare, mai greu de urmărit decît cele de linie. Așa a început epopeea plimbărilor prezidențiale. Mai întîi cu un avion înregistrat în Malta, căruia pentru o cursă Otopeni-Strasbourg i se plătea și zborul Malta-România dus-întors. Ca să se prevină scandalul, a apărut un avion Embraer înregistrat în România de la o companie-fantomă, cu piloți spanioli. Numai că în Embraer nu prea intrau schiurile și crosele de golf. Avea o rază de acțiune mică și dotările nu acopereau nivelul de lux cerut de doamna Carmen.
Așa s-a ajuns la două avioane special amenajate pentru clasa super-business. Întîi, un Gulfstream 550, în care să încapă 14 persoane: echipajul, gărzile de corp, cîțiva invitați și cam atît. Apoi, un Boeing 737-BBJ3, amenajat pentru prinții saudiți, cu dormitor, living, bucătărie. Compania Global Jet, de la care s-au închiriat aeronavele, preferata lui Roman Abramovici, s-a umplut de bani românești și e singura entitate de pe pămînt care îi duce dorul lui Iohannis.
Din banii contribuabililor români aruncați pe aeronavele private de lux se puteau cumpăra și reamenaja două avioane Boeing 737 de la TAROM, care puteau să fie operate între vizite de compania națională în scopuri civile, economisind bani și respectînd decența și demnitatea statului român.
Cezar Osiceanu