Alexandru Vaida-Voevod s-a născut în 1872, într-o familie plină de episcopi și aristocrați, ale căror rădăcini se pierd în întunericul genezei transilvane, în praful stîrnit de încălecatul regilor maghiari și descălecatul voievozilor ardeleni. Averea neamului Vaida, materială și spirituală, a rodit în grădina greco-catolică din jurul Clujului, Bistriței, Brașovului și Budapestei, însămînțată cu memorandiști, moșieri și revoluționari. Alexandru a trăit în supa etnică a Transilvaniei, vorbind româna, germana și maghiara, închinîndu-se unui Iisus cuprins de îndoială catolică, purtînd respect Vienei și Budapestei, dar trăgînd cu ochiul către București.
Familia lui era atît de bogată, încît e de mirare că un băiat ca el, care putea să-și petreacă toată viața fără să coboare din trăsură sau de pe servitoare, s-a ținut de învățătură. A studiat medicina la Viena și a practicat-o, apoi, cîțiva ani, la Karlovy Vary, stațiunea de aur a Imperiului, locul unde nobilimea austro-ungară se trata cu șampanie, cu amante și cu diamante. În lungile după-amieze de vară, cînd profesia îl obliga să maseze cu caviar picioarele asupritorilor, doctorul balneolog Alexandru Vaida-Voevod visa la neatîrnarea românilor din Ardeal și la lupta lor tăcută pentru unirea cu Regatul.
În 1891, a editat o replică politică a junimii academice române împotriva unui memoriu al studențimii maghiare. Tipărită în cinci limbi, „Replica” a avut ecouri internaționale atît de mari, încît tînărul Vaida-Voevod a ales ca meserie de suflet politica.
În 1893, la Sibiu, cu ocazia unei conferințe a Partidului Național Român, s-a lipit de figura doctorului Ioan Rațiu, bunicul țărănistului care, un secol mai tîrziu, avea să-i intimideze pe mineri cu papionul său englezesc. Bătrînul Rațiu a fost ales atunci președintele PNR și prima lui idee a fost să adreseze împăratului un memorandum în care să cuprindă piuitul românilor ardeleni de sub talpa grofilor. Alexandru a asistat cu patimă, în casa bunicului său, la nașterea manuscrisului. Apoi, cînd Franz Josef a dat Memorandumului acea întrebuințare pe care împărații o dau scrisorilor incomode cînd stau pe celălalt tron și li se termină hîrtia, s-a înscris în partid.
Memorandiștii au fost trimiși în judecată, iar el a fost nevoit, pentru o vreme, să-și consume energia revoluționară în sala de disecții a Universității din Viena.
Alexandru Vaida-Voevod a avut o carieră politică strălucită. Dar rolul său cel mai bun a fost pe scena Conferinței de Pace de la Paris.