18 octombrie 1899, undeva în Atlantic. Patru luni după ce vasul Prometheus a dispărut fără urmă în imensitatea oceanului, nava-soră SS Kerberos de la aceeași companie maritimă se deplasează spre New York pe o rută similară. Mai sînt doisprezece ani și o iarnă pînă la scufundarea Titanicului, deci, deocamdată, nici un pericol pentru cei 1.612 oameni de la bord. Pasageri de clasa I și a II-a de diverse cetățenii, plus echipaj german, o multinațională majoritară de emigranți europeni, fiecare cu motivele, speranțele și secretele sale la îmbarcarea în călătoria doar dus spre America.
Nimic neobișnuit în croaziera lor spre o viață mai bună, pînă cînd un mesaj telegrafiat cu coordonatele unui loc din apropiere face posibilă descoperirea dispărutului Prometheus, acum, în derivă, abandonat și pustiu. Singurul pasager găsit pe vas e un puști închis într-un dulap, care, șocat, refuză să vorbească – nu numai să explice ce s-a întîmplat, dar și să spună cum îl cheamă sau dacă vrea să mănînce ceva. Coincidență sau nu, aducerea lui pe Kerberos dă startul unui lung șir de faze sinistre: pasagerii încep să moară pe rînd, fără urme de violență, iar supraviețuitorii se împart în două tabere ireductibile – cea a căpitanului susține întoarcerea în portul-mamă, revoltații își doresc continuarea navigării spre destinație.
În 1899, creatorii mult-lăudatului Dark propun spre vizionare un alt univers misterios, cu nume de an fatidic. Da, e tot dark, prin atmosfera apăsătoare a decorului victorian și a prezenței malefice sugerate în fiecare cadru, dar, în marea majoritate a timpului, mai ales din cauza imaginii întunecate, care face dificil de urmărit fiecare detaliu al acțiunii. O acțiune ghidată de o idee veche, împrumutată parțial dintr-un film celebru acum cincizeci de ani și trecută prin paradigmele Matrix și Westworld, generatoarea unei lumi iraționale în care totul este posibil și orice aspect al problemei are înțelesuri absconse, doar pentru inițiați. Judecîndîn termenii folosiți în epocă pentru lucrurile inexplicabile, cam tot ce apare pe ecran ar putea fi etichetat drept vrăjitorie. Un vas blestemat cu tuneluri sub patul cabinei spre o altă dimensiune, un ospiciu secret, mesaje simbolistice cu triunghiuri enigmatice, o piramidă neagră cu efecte necunoscute, un gîndac verde care trece pe sub uși, deschizîndu-le, și alte asemenea concepte disparate, pe moment, fără sens. Trecutul personajelor n-are nici o conexiune cu subiectul principal, dar e inclus insistent, în secvențe repetitive; elemente aparent importante ale poveștii sînt prezentate absolut degeaba, fiind, în final, irelevante. Pare a fi un vis în care se derulează tot felul de ciudățenii sau o incursiune în mintea unui schizofrenic incapabil să distingă ce-i adevărat și ce-i fals în jurul lui.
Și totuși, de ce se întîmplă chestiile astea bizare? Întrebarea nu e numai a telespectatorului nedumerit, aproape toate personajele o repetă cu obstinație. Răspunsul corect vine exact de la unul dintre ele, care nu vorbește deloc jumătate de serial pînă la prima sa replică: Trebuie să-l întrebi pe Creator.
https://www.youtube.com/watch?v=p7OUQ9U2qIw
1899, 2022-, SF psihedelic dezvoltat haotic dintr-o dramă misterioasă, creat de Jantje Friese și Baran Bo Odar, opt episoade de 50-60 de minute, difuzat de Netflix.
