Dacă v-aș recomanda să urmăriți Hrvatski kraljevi, n-aș obține de la voi cine știe ce privitori, ci doar niște mormăituri șucărite, potrivite unor oameni care abia au făcut fractură de limbă. Dacă v-aș arăta un trailer, nu știu dacă ați pricepe mare brînză, fiind vorbit în păsăreasca aia care nu-i nici rusă, nici sîrbă și, foarte probabil, nici albaneză, deși e la fel de urîtă ca oricare din ele. Sincer, în cel mai rău caz ați crede că e un film cu niște metaliști care au băut banii de motoare și și-au luat niște mîrțoage la mîna a doua.
Tradus însă într-o românească actuală, Croatian kings e fix ceea ce promite din titlu: un hronic filmat despre niște cetățeni belicoși și păduchioși care au venit nu se știe de unde și au format un demn regat, slăvit vreme de sute de ani. Fie ca provincie a Ungariei, fie ca moșie de la țară a Habsburgilor.
Ideea e interesantă și, inițial, privitorul e prins de călătoria într-o lume relativ nouă pentru că, să fim serioși, nimeni nu știe mai nimic despre regișorii ăștia. Din păcate, privirea mai atentă scapă ochiul în spatele poveștii croșetate mai mult din legendă decît din adevăr istoric și rezultatul e un scurt „Uite niște unii care se cred tot Nicolaescu”. Povestea diferă, dar abordarea e aceeași: „Nu contează că ești mic dacă te lauzi un pic”. Românii au stat zeci de ani sub ideea că ei au ținut turcii la Dunăre și de aia Vestul ne e dator. Să le explici cum e cu țările-tampon între imperii și cum alea trei Valahii au fost Libresse cu aripioare, din Evul Mediu și pînă acum, înseamnă să ceri bătaie. Așa și croații: sub lentila camerei, mușchiul istoric se umflă binișor peste realitate. Nu contează că Ildîrîm a fost un biet cnezișor local, găsit ca notă de subsol printr-o cronică bizantină care-l numește „boierul nostru”. Papa de la Roma îi spune rege al croaților, deci sigur e rege.
Deci nu merită? Sincer să fiu, depinde: dacă aveți simțul umorului, e bun măcar pentru mostrele de glume involuntare. În plus, dacă filtrați și informația pe sistemul „Interesant, gargară, sigur că da, să mori tu, aha, bine, interesant”, veți rămîne și cu o mînă de detalii într-adevăr interesante. Asta așa, ca să nu fiți complet ignoranți cînd mergeți în orașul ăla din Croația. Știți voi care, că doar amanta v-a mînat acolo.
