* 2014 va fi un an decisiv pentru multe instituții media, fiindcă următoarele alegeri vor avea loc de-abia în 2016, iar până atunci e cale lungă, pe care nu oricine mai poate s-o parcurgă. Momentul cel mai greu îl traversează televiziunile de știri, în număr de cinci. Dintre acestea cinci, două nu se simt prea bine, fiind în insolvență. Alte două nu se simt nici ele prea bine, fiind susținute masiv din banii proprietarilor, iar una nu se simte prea bine, la rândul ei, fiind ținta rechinilor din piață, care-și freacă mâinile de bucurie la gândul că patronul respectivei televiziuni tocmai a ajuns la închisoare pentru zece ani.
Toate aceste televiziuni gâfâie din răsputeri, dar din motive diferite. Oficial, nici una nu este de vânzare. Neoficial, însă, după alegerile din noiembrie, indiferent de rezultatul acestora, cel puțin două dintre aceste televiziuni de știri vor fi puse pe tarabă, la prețuri mai mult sau mai puțin modice. Sunt șanse destul de mari ca una dintre ele să-și și găsească un cumpărător. Cum sunt, de asemeni, șanse destul de mari ca una dintre televiziunile de știri, prima de acest fel, de altfel, din România, să se închidă pur și simplu, copleșită de datorii și hăituită de un fisc decis să pună capăt cocoșismului de Cluj.
De aceea, toată lumea trage tare ca să mai obțină ce se poate obține înainte de alegeri. Unii vor trage fățiș cu Ponta, alții vor lupta cu pieptul deschis alături de Iohannis, atâta vreme cât acesta va mai fi candidatul PNL, iar unii se vor închina în continuare la sfânta pungă adusă periodic la casierie de proaspăta candidată Elena Udrea. În funcție de bugetele candidaților, pe frunțile televiziunilor de știri vor fi lipite fie sute de euro, fie sute de mii, tariful depinzând și de prestația jurnaliștilor, deși, de când Andrei Bădin a dat în jos tarifele, politicienii par ceva mai strânși la pungă. Cert e că singurii care vor trece cu bine de iarnă sunt cei de la Digi 24 și, desigur, cei de la Antena 3. Pentru ceilalți, sutele astea din campanie ar putea fi ultimele.
* Minitrustul de presă scrisă al lui Dan Grigore Adamescu se stinge pe tăcute, fără prea mare tam-tam. România liberă, al cărei tiraj real a ieșit, în sfârșit, la iveală, nu mai reușește să atragă bani publici așa cum o făcea atunci când își falsifica cifrele de difuzare, revistele lucioase ale mogulului asigurărilor au datorii imense la tipografii, Academia Cațavencu a fost retrasă din competiție pe termen nelimitat, iar clădirea care adăpostește toate aceste publicații e de vânzare. Pe Dan Adamescu nu-l mai ating aceste lucruri, liniștea din arestul Poliției Capitalei fiindu-i tulburată doar de sforăitul colegilor de cameră. În schimb, administratorul afacerilor media ale familiei, Adrian Rus, se cam gândește să-și piardă urmele, pentru că a lăsat o mulțime de documente ce-i poartă semnătura, printre care și multe ordine de plată neonorate la timp. Angajații ar fi mai răbdători, se zice, dar furnizorii s-au cam săturat și s-ar putea ca, în scurt timp, insolvența să lovească și trustul lui Adamescu, ținut în viață până acum cu banii ANAF și cu cei ai asiguraților de la Astra.
