PSD-ul a ajuns aidoma paporniței uitate de un bătrînel distrat pe peronul Gării Obor și care, la înghesuială, poate fi săltată prin nebăgare de seamă de tinerii cu iuțeală de mînă.
Curios e că, în loc să reclame paguba, moșul cică nu recunoaște făptașii.
Seninătatea cu care Ion Iliescu susține că, neștiind cine e Ghiță, Ghiță n-ar exista în realitate își are originea în mai vechea certitudine a liber-cugetătorului, care nega existența lui Dumnezeu pornind de la ideea că, împrăștiat peste tot, Atoatele nu putea fi pipăit, neavînd nici domiciliu stabil, nici carte de muncă, drept care, constatîndu-i absența, secția de cadre a Partidului îl considera un neavenit.
Numai că, dacă în tinerețe Ion Iliescu nu a trăit cu frica de Dumnezeu, frica de Ghiță pare să-i cauzeze la bătrînețe, că mîine-poimîine te trăsnește RTV-ul la Telejurnal, băgîndu-ți Luceafărul Huilei sub plapumă cînd ți-e lumea mai dragă, așa că, în clipa cînd Dragnea și Ghiță au momit doctrina socialistă în boscheți ca să-i facă felul, președintele de onoare al PSD-ului a preferat să ignore violul, consolîndu-se cu mai vechiul îndemn stahanovist: orice șut în cur e un pas înainte.
17 vizualizări
