Ce nu te omoară te face mai puternic. Se vinde ca pâinea caldă maxima asta. E cerută ca semințele vărgate la meciurile Rapidului sau ca banii în Dealul Mitropoliei.
Un simplu prost din tramvai sau un ditamai prostul din multinațională, contabili și profesori universitari deopotrivă, toți au senzația că zic ceva foarte profund când rostesc: “Ce nu te omoară te face mai puternic”.
Liderul social-democraților europeni i-a adresat aceste cuvinte lui Ponta la Consiliul Național. Ponta însuși le-a spus. După “Să moară mama”, pare cel mai frecvent enunț.
Evident, nimic mai fals. Ce nu te omoară te traumatizează, te poate lăsa cu sechele și te umple de frustrare. Ce nu te omoară te înfrânge. Te poate arunca definitiv de pe șinele unei vieții cât de cât reușite, te poate da pe mâna depresiei.
Sunt atât de rare cazurile în care cineva înfrânt dureros mai poate reveni… Fie că e vorba de competiții sportive, de divorțuri sau de alegeri politice.
Ideea e că ce nu te omoră aproape că te-a omorât. Că doar nu vorbim despre cazuri gen: “Azi am fost la coafor, mi-a făcut o freză ca curu’, dar știi ce? Am trecut peste asta, de azi mă simt și mai puternică, n-au reușit să mă omoare cu freza aia!”.
Maximele au un mare impact asupra proștilor, proștii se sprijină pe ele. Maximele îi însuflețesc pe proști, îi fac să se creadă invincibili și, evident, le justifică eșecurile.
Există o mare atracție pentru maxima asta pentru că sunt mulți oameni înfrânți pe pământ. E normal să fie așa: viața și societățile produc puțini învingători și mulți luzări (hopa, o nouă maximă!).
Și totuși, rămâne enervant s-auzi continuu în jurul tău: “Ce nu te omoară te face mai puternic”.
Da, înțeleg, dintr-o înfrângere se poate învăța mai mult decât dintr-o victorie. Dar acum, na, ideea e nici să n-ajungi supercultivat. Dacă înveți din înfrângere nu înseamnă că n-ai pierdut. Înseamnă doar că ai învățat ceva mai greu decât ăla care te-a învins. Și, da, te face mai puternic, dar nu într-atât de puternic pe cât l-a făcut victoria pe învingător.
E irelevant să mai spun că maxima în cauză apare pentru prima oară în Amurgul idolilor, una dintre marile broșurici ale gândirii occidentale.
Total de acord! Toate chestiile naspa prin care am trecut nu m-au omorat, dar m-au ranit grav de tot – si mi-au lasat numai cicatrici, sechele si traume, dintre care unele inca mai dor. Mi le asum, dar n-am clamat niciodata maxima asta faimoasa… Ba chiar am replicat impotriva ei, cand am mai auzit-o. Probabil unora li se pare ca-s mai intelepti, ca au priceput sensul profund al vietii daca o tot scot la inaintare cu orice ocazie ;).
Aia cu „gandeste pozitiv”…
Asta a patit al meu tata: rahatii l-au bagat putin nevinovat la racoare, ca ce mare cacat, nu te-omoara… Cativa ani mai tarziu, mama moarta de atac cerebral, toata familia imprastiata in toate colturile lumii, fiecare cum ne-am gasit rostul, iar tata numai viata nu se cheama ce mai are… Da’ ce mare cacat i-au facut niste javre de politisti si procurori corupti?… Nimic… Traiesc acum intr-o tara de oameni civilizati, dar inca mai am cosmaruri. Si as’ noapte am visat casa la care am muncit 10 ani, si nu mai e a noastra acum. F/U Ro!