* În lumea presei, în cea a publicității sau în industria cinematografică, festivalurile soldate cu premii sunt un foarte bun prilej de marketing personal și corporatist. Ai luat un premiu? Foarte bine, felictări, laudă-te cu el, arată-l tuturor, ca să știe lumea ce băiat bun ești tu, ce apreciată ți-e munca și așa mai departe. Cum marketingul nu este făcut de fundații caritabile, există și taxe de participare, la fel cum deplasarea la locul faptei, cazarea, masa și dansul nu sunt oferite gratuit de către organizatori. De aceea, să acuzi Antena 3 că-și cumpără premiile internaționale e puțin exagerat.
Pe de altă parte, nu pare cine știe ce mare șmecherie să fii premiat an de an la „New York Festival” care se desfășoară la Las Vegas. Însăși ideea în sine de a avea un festival al cărui nume este numele unui oraș, iar festivalul să se desfășoare în cu totul alt oraș seamănă a șmen ieftin. E ca Raliul Dakar, plimbat pentru bani prin Amercia de Sud, sau e ca și cum festivalul de la Cannes s-ar muta, din motive economice, la Lehliu. Nici să construiești la Lehliu hoteluri, faleză și sală de festivități în care să încapă tot județul, și festivalul tot n-ar mai avea strălucirea și prestigiul pe care le are în ziua de azi.
* Pe scena pricăjită a festivalului New York din Las Vegas, Mircea Badea și Mihai Gâdea s-au prezentat drept un cuplu de comici obosiți, care au încercat să destindă atmosfera cu câteva glumițe reșapate. Una dintre ele, declamată cam poticnit de către Gâdea, ne povestea cum Napoleon a fost trimis „back in time”, adică, dacă înțelegem noi bine, a călătorit în trecut. În mod paradoxal, călătorind în trecut, Napoleon s-a întâlnit cu Obama, Putin și Băsescu. Probabil că dacă ar fi călătorit în viitor față de momentul vieții lui ar fi avut șansa să discute și cu Cezar, Alexandru Macedon și Ludovic al XIV-lea. Altfel, bancul era atât de vechi, chiar dacă actualizat, încât e posibil să-l fi învățat Voiculescu de la ofițerul lui de legătură atunci când își turna verișoara la Securitate.
* Și pentru că tot veni vorba de Voiculescu, Mihai Gâdea i-a dedicat lui unul dintre premiile câștigate, numindu-l un luptător pentru libertatea cuvântului, închis pe nedrept de dictatorul Băsescu. În mod ciudat, n-a râs nimeni din sală, deși a-l numi pe un turnător al Securității luptător pentru libertatea de expresie trebuie să fi fost, de departe, gluma serii.
