Primari la care abia ajungi cu telefonul: Eugen Cristea – primar din Vîrteşcoiu – Vrancea şi Sandu Chircu – primar din Scutelnici – Buzău

Eugen Cristea, primar din Vîrteşcoiu, Vrancea: „Nu-l mai vedem pe Dumnezeu de atîta zăpadă“

Eugen Cristea: Mulţumim presei că ne-a deszăpezit. Nici o autoritate n-a mişcat un deget contra calamităţii. Sîntem rupţi de lume de săptămîni şi nu ştie nimeni de noi. Am anunţat Consiliul Judeţean, Prefectura. Ni­mic. Dormeau, vă spun eu.

Rep.: Dar omul locului nu se descurcă?
E.C.: Vine zăpada atît de multă că nu ştii ce să faci mai întîi. Dai în ogradă, se pune pe stradă, se pune pe stradă, tu dai în ogradă.

Rep.: Aţi privit cerul?
E.C.: Nu-l mai vedem pe Dumnezeu de atîta zăpadă. Ne-a zăpăcit zăpada.

Rep.: E de la necredinţa oamenilor?
E.C.: E de la răul ăsta politic. Că nu se mai oprea Piaţa Universităţii. Na, poftim, descurca­ţi-vă cu ceea ce aveţi! Na, guvern! Păi, cît s-au tras sforile la Bucureşti, noi muream acilea cu zile.

Rep.: Dar, uite, la Slobozia Bradului, lu­mea s-a salvat singură. Au ieşit pe uliţă şi au dat zăpada. Mata de ce n-ai făcut la fel?
E.C.: Lumea m-a ales, eu le spun, nu pot să-i forţez. Le bat obrazul, dacă ei nu vor?

Sandu Chircu, primar din Scutelnici, Buzău: „Noi aici am dat victime ţării şi nu ne ajută nimeni“

Sandu Chircu: Aici e apocalipsa, domnule! Puneţi-vă în situaţia mea: să te trezeşti blocat în zăpadă. Am dat la lopată ore în şir, nu se poate! Zăpada din cer vine mai multă. Cît dăm noi o lopadă deoparte, se aşază zece, că zicea un om d-ici: „Dom’ primar, mai bine ne bate Dumnezeu cu lopeţi, decît cu zăpadă. Am rupt lopeţile, este trei metri, cinci metri de nămete. Cum să te lupţi cu monstrul?

Rep.: La ţară sînt oamenii gospodari, nu?
S.C.: Dar asta nu e de gospodărie. Asta e de nebunie. Ce dă diavolul nu poate drege omul. Zăpada asta nu se mai opreşte, ne-a murit şi omul din Comandamentul de deszăpezire, tot ninge, tot, zăpada asta nu ţine cont de nimic!

Rep.: Vă exasperează zăpada?
S.C.: Mă ia nebunia! Nu se mai opreşte. Şi mata, dacă ai fi aici, ai urla ca lupii! N-avem curent de o săptămînă.

Rep.: Se anunţă întoarcerea omului la natură.
S.C.: Unde? La Bucureşti? S-a dat vreo directivă în acest sens?

Rep.: În lume, se întoarce omul la natură, trăieşte mai simplu.
S.C.: Păi, noi la Scutelnici n-am ajuns nici la civilizaţie, sîntem tot în natură, iar acum sîntem complet îngropaţi. A murit un om, un localnic care era în echipajul de situaţii de urgenţă, om bun, inimos. A dus o luptă neomenească cu natura. Cui îi pasă? Noi aici am dat victime ţării şi nu ne ajută nimeni. Păi, mi s-a spus de ce nu sînt pregătit. Păi, ce să fac? Lumea iese la zăpadă în jurul casei, am eu bani să angajez firme de deszăpezire, ca la Bucureşti? Aşteptăm judeţul. Or, judeţul are zeci de localităţi ca noi.

Rep.: Omul acela a murit că a sunat ceasul.
S.C.: Ştiţi dumneavoastră? De unde ştiţi? Dacă erau drumurile bune era salvat.

Rep.: Cîţi oameni sînt la crîşmă acum, la ora discuţiei noastre?
S.C.: Lumea mai şi bea, mai şi mănîncă, nu sîntem cu toţii beţivi şi eu nu am cum să-i oblig să nu stea la crîşmă, stau pe socotelile lor.

Rep.: Dar se urlă că muriţi de foame. Se urlă că muriţi de atîta zăpadă.
S.C.: Ar trebui să dea zăpada, ar trebui să aibă spirit civic, ar trebui multe. Aşa sînt oamenii, aşa au crescut, sînt săraci şi cînd e sărăcia mare nu-ţi mai arde de civisme. Trimite-ţi-mi şi mie nişte mîncare la birt să mănînce, dacă aveţi spirit civic.

Rep.: Explicaţi-mi, că nu-nţeleg. Dacă cei zece care beau ar da la zăpadă…
S.C.: Ne-am afla în treabă. Cum să dai un munte de zăpadă?

Rep.: Dacă aţi fi luat zăpada din drum la timp, în fiecare zi, nu se ajungea la patru metri.
S.C.: Poate că nu, aveţi dreptate. Dar cine să organizeze asta?

Rep.: Păi, dumneavoastră.
S.C.: Io să le spun? Păi, dacă nu ningea atît, aş fi rămas de prost că-i mîn degeaba la muncă.