Mugur Isărescu nu se lasă. Vrea acum uciderea unei treimi din companiile private. 200 000 de întreprinderi trebuie rase, zice el, fiindcă înregistrează pierderi.
Pare monologul unui nebun, pe care societatea îl păstrează în clădiri monumentale, îl copleșește cu decorații, îl ține marinat în mătase, abanos și catifea.
„Dacă nu face față, sau dacă are pierderi, să poată fi radiată rapid. Păstrarea unui număr mare de societăți cu pierderi permanente nu numai că ecranează situația sectorului privat dar îngreunează chiar procesul de finanțare. Avem această problemă! De ce se păstrează?” zice Mugur Isărescu, cu vocea unui gînditor al nimicului, uitat într-o cazemată a Miliției Economice.
Dacă ar fi lucrat o zi, o oră, o secundă într-o companie privată, și s-ar fi auzit apoi spunînd ceea ce a spus, Isărescu s-ar fi sinucis de rușine. O companie privată, mare, mică, mijlocie sau microscopică, reprezintă, în esența ei românească, lupta nebună a unui grup de oameni pentru a-i menține semnele vitale.
O companie privată înseamnă, dincolo de contabilitate, destine salvate. Joburi, lefuri, fire subțiri care leagă mica fericire a unor familii de ziua de mîine. Foamea, setea, frigul și disperarea nu apar în tabelele de la BNR. O întreprindere care plătește angajați ocrotește un pătrățel de societate.
O companie care are pierderi plătește taxe pe salarii, plătește TVA. La rîndul lor, angajații acestei companii plătesc impozite. Statul se îndestulează, statul rîgîie la fel de sonor de pe urma unei astfel de afaceri. O companie care merge în pierdere continuă să meargă, de obicei, fiindcă patronii cred în revenirea ei, în răbdarea pe care trebuie s-o aibă pentru ca piața, munca și investiția să dea roade.
Nicio companie nu merge din prima zi, așa cum scrie în manualele de economie socialistă, domnule Guvernator!
Capitalismul înseamnă risc, pierdere, asumare, insomnie, depresie, infarct miocardic, accident vascular cerebral – și nu doar profit, așa cum vă imaginați dvs. și colegii de la BNR, care priviți lumea prin Capitalul lui Marx.
Uneori capitalismul înseamnă chiar pușcărie, dacă un inspector ANAF din școala Gărzii Financiare are ordin să interpreteze o chitanță în spiritul evaziunii fiscale.
Sînt companii care ajung la break even după trei, patru, cinci ani. Sînt companii care ajung la profit după șapte ani. Sînt companii care au ieșit din criză demolate și se zbat zi de zi, lună de lună, an de an, să redevină ce au fost. Patronii acestor companii vin cu bani de acasă, nu dorm noaptea, stau în cap și merg pe sîrmă, înfruntă teroarea zbirilor de la fisc care le blochează conturi și le pun penalități. Patronii acestor companii se frămîntă cum să nu concedieze oameni. Și fac toate astea, domnule Guvernator, pentru că ei cred în mecanismele pieței, în muncă și în capital infinit mai mult decît credeți dumneavoastră.
Începînd cu 2009, zeci de mii de companii mici, mijlocii și foarte mici au trecut pe pierdere. Industria media a fost, probabil, cel mai lovit sector al economiei, un sector care a pierdut mai mult de 50% din venituri și peste 70% din angajați. A fost aproape o extincție, la căpătîiul căreia n-am văzut pe nimeni depunînd un regret, sau o măsură de redresare. Îmi imaginez că această agonie v-a nemulțumit, și că v-ar fi picat mai bine să fie rase, dintr-o dată, toate publicațiile pe pierdere, fiindcă „ecranează situația sectorului privat” și „îngreunează chiar procesul de finanțare”. Ei, azi, unele au revenit pe profit. Au scăpat, cum s-ar zice, de dorințele dvs. mortuare.
România, în schimb, e o companie pe pierdere. E așa nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna. Managementul ei, din care Guvernatorul Isărescu face parte de 25 de ani, o ține pe minus fără posibilitatea de a o redresa. „De ce se păstrează?”
13 vizualizări
Bun articolul și mai ales finalul!
“De ce se păstrează?”
Foarte bun avertisment dat nemuritorului, Mugur !
Patetic si realist disperat, dar optimist!
rangul 33 e ultimul?
unu’ dintre groparii romaniei
Bravo ! Felicitari d-le Buscu !
Sincer sa fiu nici daca ai fi fost analist economic cu toate distinctiile lui Daianu si Cosea la un loc nu ai fi putut scrie un articol mai bun si mai aplicat ca acesta.Nu are nici-un cuvant in plus nu-i lipseste nicio silaba.Sincer sa fiu eu m-am convins inca din 2000 ca acest Isarescu pe care toata lumea il vede tot timpul premierul care scoate tara din criza, nu are decat alonja unui contabil cu cotiere care are nevoie de rigla de calcul ca sa afle cat fac 37+13.Sa-i uram inca 30 de ani laBNR unde e iarna cald si vara racoare.
O altă fosilă a ceea ce a fost în dec.1989,cum de mai răbdăm așa ceva?
Tot respectul pentru dvs pentru acest articol de excepție!
SIgur, ca sint si companii care functioneaza din prima zi. Cele care au afaceri cu statul.
EXCEPTIONAL articol
@Fantezie Curahat – nu mai bine semnai Fantezie Cucacat ? De unde pizda ma-tii ai scos-o pe aia cu Buscu-securistul din moment ce el era in anii revolutiei student ? Adica, bai-coiule, toti cei care erau in 1989 studenti erau si securisti?
Exceptional articol.
Felicitari domnule Buscu !
Performanta lui Isarescu in gestionarea sistemului bancar poate fi masurata extrem de simplu: succesul urias al Provident si al celorlalte IFN-uri care prospera cu DAE intre 100% si 8000%. Nicio banca comerciala nu investeste in publicitate la nivelul Provident, chestie vizibila si cu ochiul liber. Deja Provident nu mai raporteaza rezultatele pe Romania, ci pe Romania+Bulgaria, ca ar fi prea mare socul. Cam asta este epoca Isareasca: un IFN mai vizibil in in publicitate decat tot sistemul bancar isaresc la un loc. Penibil!
Exceptional! Strategia deja transparenta pentru orice om cu intelegere a ceea ce se intampla in jurul nostru este simpla: lichidarea capitalului (amarat si firav) romanesc. De ce? Multinationalele (de fapt cei din spatele lor), care conduc lumea, au nevoie de intreg controlul asupra spatiilor economice si in consecinta politice ale tarilor membre-contributoare ale imperiului planetar. Strategiile sunt diverse, acum vorbim de Isarescu, dar la fel de bine putem vorbi de multi altii… Felicitari pentru articol!
bun articol! sa ne lase fosila asta! sa vina bolteanu, va aduce lumina! totu e sa se rada zilnic pe scalp.
Ca de obicei, un articol bine scris si la obiect mai ales in ceea ce il priveste pe Isarescu. Un privat are intr-adevar grija de o parte din societate prin salariile date angajatilor, dar nu poti sa sustii tot timpul afaceri ce nu vor fi niciodata macar pe zero din simplul motiv ca banii aia vin de la altii (desi bancile n-au nici un scrupul cand e vorba de dobanzi pe bani tinuti in conturi). De ce ar fi angajatii unui anumit patron mai cu mot ca cei de la care se ia? Paradoxal toate comentariile pro sau contra duc intr-un singur punct: profitul sa fie impartit nu ascuns.
@Gabriel Proca Desi sunt de acord cu descrierea pe care o faci presei, gandeste-te ca asa isi castiga ei painea. Chiar poti sa-i trimiti pe toti la facut paine? Au poate o varsta sau poate chiar nu se pricep, n-au chemare. Si apoi de la orice gospodina care se plictiseste acasa, la hipiotzi, la self-employed, toti vor sa faca paine de casa, adica exact genul de afacere la care se refera Isarescu, ca nu-mi imaginez cum ai putea face profit dintr-o afacere gen „vandut bors pe casa scarii”, ca la productia de masa nu e nevoie de fosti jurnalisti.