Pe obrazul primarului Băsescu, prin canalul săpat cu trudă, decenii la rînd, de domnul Walker, s-a prelins lacrima anului 2004, produsă și instalată de Securitatea postmodernă, care și-a condus elevul la urne și, apoi, la victorie. Dragă Stolo a fost îmbrîncit din calea planului operativ cu toată grija pe care vechii camarazi de tîrîșuri o datorau unui fost contabil DIE.
A fost atunci un joc cu emoția poporului cum numai la mîțele și motoceii mamei lui Creangă întîlnești. Emoția, de altfel, e una din cheile jocului, fie că izvorăște dintr-o smiorcăială de bețiv, dintr-un motociclist tînăr, căzut în groapă, sau dintr-un incendiu îngrozitor.
Guvernul Cioloș s-a născut, în aparență, din furia străzii. În realitate, el era născut de ceva vreme și sugea în tăcere, așteptînd ca cineva să-i dea verde la țipete. Numele lui Dacian, la fel ca numele lui Traian pe vremuri, a fost ținut în adormire pînă cînd s-a copt profeția tehnocratică. „Guvernul meu” e porecla pe care i-a dat-o Iohannis, dar Cioloș răspunde mai repede cînd e strigat altfel.
Dacian Cioloș e un om plăcut, politicos și prudent în exprimare, bun cunoscător al limbii franceze și al birocrației de la Bruxelles. Guvernul pe care l-a scos din pălărie e un amestec de derută și potriveală, cu nume bune ca Borc și cu nume proaste ca Bostan, peste care efortul de credibilizare și aromele SIE plutesc ca un abur înlănțuit.
Din punct de vedere al biografiilor civile, miniștrii Guvernului Cioloș corespund mai bine job-ului decît au făcut-o miniștrii Guvernului Ponta. Sînt mai școliți, mai tineri, iar unii dintre ei par să fi reușit să convingă mediul privat să-i angajeze. De cîțiva, însă, Cioloș a auzit abia săptămîna trecută. Unii i-au fost serviți din banca de organe, alții – livrați din rezerva de cadre, ca și cum tehnocrația ar fi celălalt nume al alertei pe unitate.
E greu de spus cui convine mai mult această sinteză haotică de independenți cu cîntec: străzii, partidelor, președintelui, țării, licuriciului mare sau licuriciului mic? Lumea e un pic confuză, nimeni nu pătrunde sensul, nici chiar propagandiștii nu știu exact ce cur să pupe. În schimb, un vot aproape unanim în Parlament, ca la ordin, sprijină acest cabinet.
Se știe că, pentru unii, nu doar Justiția, ci și politica e un cîmp tactic. Folosind toate denivelările terenului, cineva a rostogolit emoția – și, apoi, șantajul – pînă la poarta președintelui. Un președinte nedescifrat în întregime, care a luat mingea și o ține la el.
Poate că Guvernul Cioloș s-a născut, totuși, din jocul politic și nu e un mecanism de preluare a puterii pentru președinte. Poate va fi cel mai bun guvern de experți din istorie. Să sperăm. La urma urmei, ofițerii sînt și ei tehnocrați.
38 de vizualizări
Cineva „de la banca de organe” vrea neaparat justitia. De ce oare?
Licuriciului mare.
Acum 15 ani, am primit cadou o frumoasa excursie de o saptamana, la Varsovia, oferita de FH.
Am vizitat institutii publice si private, ne-am intalnit cu oameni care ne-au povestit despre democratie.
A fost foarte frumos.
Licuriciului mare.
Numele guvernantilorspune multe despre cum vom fi condusi: Borc, Bostan, Pruna, Toba, CURaj, iar la sanatate Cadavru.
splendid. din pacate, soarta romaniei e demult pecetluita de toate dihaniile pamantului care si-au batut joc de ea si au vandut-o fara urma de remuscare. cel mai bine ca individ cu simt moral in tara asta e sa nu ai copii. macar te duci incet catre neant ca o specie pe cale de disparitie , dar macar nu mai trebuie sa plangi pentru viata care ii astepta pe copiii tai. daca sila si scarba pe care le simt ar putea face sa dispara lichelele din tara asta, cred ca ar ramane mai putin de 30% din populatia tarii si cu siguranta, nu mai mult de 10% din cei cu venituri peste salariul mediu pe economie. toti sunt de o rautate fara margini, toti fura, toti mint, toti inseala, cu o nerusinare care ar aduce potopul biblic peste romania, daca ar exista un dumnezeu. dar, probabil , intr-o forma sau alta distrugerea definitiva romaniei se apropie.