Fostul premier britanic a mărturisit acu’ vreo zece ani că o puşculiţă dintr-un restaurant londonez l-a vindecat definitiv de socialism.
Pe vremea studenţiei, lefter şi bolnav de marxism, nebănuind că va intra la un moment dat în Camera Lorzilor fără să bată la uşă, a păşit cu timiditate în camera chelnerilor.
Cu şervetul pe mînă şi cu plaivazul după ureche, ospătarul Tony nu s-a sfiit să încaseze micul bacşiş al ingurgitatorilor de bere neagră şi să-l introducă în puşculiţa comună a celor ce serveau în aceeaşi tură cu el, în ideea că la sfîrşitul lunii îşi vor împărţi agoniseala în mod egal.
După o vreme, observînd cît de greu se umple cutia cu mărunţiş, cuprins de o neagră bănuială, şi-a notat cîţi bănuţi introduce el zilnic în urdiniş. Ei bine, la spartul tîrgului, a constatat că ceilalţi chelneri ori se fofilau, ori se prefăceau că bagă şilingul la comun, înfruptîndu-se în final din puşculiţa pe care doar stîngistul Tony o alimenta cu conştiinciozitate.
Ce a pierdut cu stînga, domnul Blair a recuperat cu dreapta, chiar cu asupra de măsură. E suficient să ne amintim ce scrisorică de amor i-a trimis lui Adrian Năstase, cînd amicul său, indianul Mittal, văzînd cum se chinuiesc rudele sale sărace din ţara lui Avaramu cărînd fierul vechi cu cîrca peste gardul combinatului siderurgic din Galaţi, s-a hotărît să-i scutească de necazuri, cumpărînd pe nimic ditamai harabaua.
Astăzi, fostul chelner amator a devenit cu adevărat un mare profesionist, dacă socotim cu cîtă dexteritate palmează bacşişurile grase din mîna unor clienţi sărăcuţi din estul Europei.
maestre !! cu tot respectul, va contrazic in ceea ce priveste bacsisul lui blair: eu am avut sansa sa studiez un an la Londra si implicit, ca toti studentii straini, sa mai ciupesti un ban, fie la spalat de vase, fie ca ospatar (sansa celor care stapanesc bine limba engleza), dar nu s-a pomenit ca „tips”-urile ospatarilor sa se puna la „oala”, cum se intampla in Romania, iar patronul sa le dea lefurile exact din bacsisurile lor, pt. simplul motiv ca ospatarii, ca sa fie co-interesati sa serveasca clientii cat mai bine si mai repede (lucru care ,implicit determina clientul sa lase bacsisul) pt. ca, surprinzator pt. mine, ospatarii au salariul cel mai mic din tot personalul unui restaurant. Acesta e lucru f.inteligent din partea patronilor, pt. ca ii obliga pe ospatari sa se miste „bine”. de aceea, ei fac treaba asta pt. ca tot bacsisul castigat le ramane exclusiv lor !!Am trait si eu asemenea experienta, la Londra si Dublin .Plair a povestit la TV despre experienta lui ca ospatar , dar era la PARIS, unde a si invatat franceza. Iar daca i s-a intamplat ce spuneti dvs. precis era vreun picior de roman acolo!!! Studentii englezi nu lucreaza ca ospatari in vacante in Anglia , ci in alte tari sau continente, facand asfel si turism pe banii lui. Eu am ramas stupefiat sa am colegi de munca in domeniu, studenti sau absolventi de facultati din America pana in Australia si N. Zeelanda (nemaivorbind de Europa) si m-am crucit !!!Ei mi-au povestit de ce prefera sa calatoreasca in lume, lucrand ca ospatari!! Totul e sa stii limba tarii, caci nu iti cere nimeni carte de munca, transfer, calificare, etc. cum e la noi…
eee, hai, moncher, dupa atitia ani , ce-ti veni sa scuturi scrisorica de colb ? ori vrei sa-ti dea madam Dana cu Vuitonu’ in cap , ori sa iti bage Bombo misiva pe git ca sa vezi mai bine ca nu era de la unchiu’ tony , ci de la tushica … cum, care ? tushica Tamara, desigur…
rudele demult pierdute ale lui Mittal nu carau peste gard fierul vechi pentru ca nu era gard pe atunci. il duceau frumos cu caruta insotiti de cei de la paza.mai mult era carat fierul vechi cu camioanele de catre acolitii celor din conducerea combinatului. camionul venea la rampa de cantarire, se faceau actele pentru fierul „achizitionat” pentru ca apoi camionul sa plece la fel de plin cum venise si sa revina pana cand obosez soferul sau incepea sa scoata masina fum de atata rulaj.
Toţi stângiştii fac la fel:dau cu stânga pe faţă şi iau consistent cu dreapta pe la spate.La fel a făcut şi maestrul în colocviile lui cu Maiorescu-SOV…