Relațiile la distanță sunt dificile și de această realitate s-a lovit și Nădlacul, localitate care la ora la care citiți acest text încă e unul dintre locurile cu cele mai multe înjurături per minut, în special în zona în care se traversează frontiera spre Ungaria. Dar chiar și într-un astfel de context nefericit, Nădlacul țintește spre dezvoltare, și asta se poate face cel mai bine cu vecinii maghiari cu care autoritățile române s-au înțeles să refacă un drum folosind banii neghiobilor de la UE care, din nou, demonstrează că ar finanța chiar și culturi de marijuana dacă asta ar fi trecut în proiect drept „dezvoltare regională pe măsura 2.0.4.5”. De data asta nu a fost chiar un laborator de prelucrare a drogurilor, ci o bucată de șosea de puțin peste nouă kilometri ce a costat 5,6 milioane de euro și care acum duce… exact cum credeați, duce absolut nicăieri și stă lățită la soare. Sunt speranțe pentru ea. Dar țineți-vă bine.
Până la speranțe, să ne ocupăm de realități. Csanádpalota, dincolo de a avea un nume imposibil chiar și de scris, se află în aproprierea Nădlacului. Maghiarii nu sunt ei prea bucuroși de apropierea de localități românești, dar și-ar putea reevalua prejudecățile dacă s-ar interesa de capacitatea noastră de a scutura Uniunea Europeană de fonduri nerambursabile pentru chestii inutile. Pentru că Csanádpalota și Nădlac au pus-o de un proiect care demonstra că e nevoie de 5,6 milioane de euro pentru a repara un drum vechi de 250 de ani ce lega cele două localități. Europenii au dat fără să clipească, banii au venit, drumul s-a făcut ca-n palmă și, la final… clasicul șoc.
Drumul e absolut inutil. De ce? Pentru că, știre nouă, România nu e în Spațiul Schengen și, dacă chiar vrei să treci în Ungaria, ai nevoie de un punct de frontieră de care Ministerul Afacerilor Externe nici nu vrea să audă, în condițiile în care deja sunt suficiente puncte de frontieră pe la care se dă și se ia șpagă, iar unul în plus doar ar complica problema. Și uite-așa, undeva în Vest există un drum de 5,6 milioane de euro care leagă două localități care împreună nu au nici 10.000 de locuitori, dar le leagă doar așa, teoretic, deoarece drumul nu e nici măcar agricol și e, de fapt, profund ilegal să treci peste, prin sau pe sub bariera ce marchează granița. O graniță însă ce dispare când vine vorba de talentul comun și de-a dreptul frățesc în ce privește arta utilizării banului comunitar în scopuri dintre cele mai ridicole și inutile.
Dar, cum ziceam la început, există speranță pentru că, după ce toată lumea s-a prins că drumul ăla duce undeva, dar, de fapt, nicăieri, autoritățile au început să caute explicații și cumva vina a picat tot pe UE, care ne refuză intrarea în Spațiul Schengen. Asta se enunța în timp ce unii sau alții din Ungaria și România primeau patru milioane de euro și undeva la un milion jumate de euro, căci așa s-au împărțit banii. Și cum adică drumul e inutil, în condițiile în care cele două localități abia au 10.000 de locuitori? Până la urmă, nu suntem toți cetățeni europeni și oare nu toți avem dreptul la un drum, chiar personal poate, spre Vestul care pune botul la proiectele noastre, făcute în perspectiva intrării în Schengen, proiecte care sunt, de fapt, echivalentul construirii a 500 de case pe ideea că vin extratereștrii și nu au bani să stea la hotel?
