Atacă Primăria Tîrgu Mureş, după ce primarul Florea, român leneş de felul lui, a cîştigat mandat după mandat.
Reporter: Ce v-a apucat să cuceriţi Tîrgu Mureşul? Casă-femeie-familie-maşină frumoase aveţi.
György Frunda: Dom’le, ştii ceva? Cîinele se scarpină de viaţă prea bună! La Bucureşti şi la Strasbourg am învăţat multe lucruri. Spuneţi că n-am destule! Dom’le, de la bunicii mei am învăţat că e bine să aplici acasă, doar acolo contează cel mai mult, ceea ce ai priceput din lumea mare pe unde ai umblat. Vreau să fiu primar la Tîrgu Mureş ca să fie oraşul mîndru de mine că n-am colindat degeaba atîta amar de timp.
Rep.: Aţi început cu un cîine. Al doilea, ăl bătrîn, mai poate el să danseze după cum vrea comunitatea?
G.F.: Nu ştiu, după douăzeci de ani, cînd oi trece spre bătrîneţe, o să vă răspund. Acum cîinele e doar matur şi ştie şi cînd să latre, şi cînd să tacă, şi cînd să muşte.
Rep.: Veţi muşca din carnea românească, de ani de zile proţăpită la Primăria Tîrgu Mureşului?
G.F.: Dom’le, carnea, sîngele, vinul bun nu au naţionalitate, ele sînt bune sau rele. Oamenii proşti fac din orice naţionalism. Eu nu sînt naţionalist. Eu voi face curăţenie în sensul toleranţei, în Tîrgu Mureş, între comunităţi. Eu locuiesc într-o casă Secession, ardelenească, rară, ajunsă pe lista de patrimoniu. Am recuperat-o după ani de procese şi am renovat-o. Şi aşa vreau să arate şi Tîrgu Mureşul. Să-i redau demnitatea şi vechimea şi să-l fac un oraş european, al zilelor noastre.
Rep.: Aveţi cîine la casa asta Secession, rară?
G.F.: Doi! Uite, vă spun o întîmplare cu un cîine. Secuiul e pe stradă cu tatăl, care a băut un pahar de palincă în plus la crîşmă. Şi pe stradă vede un cîine care îşi curăţă blana şi-şi linge testiculele. Secuiul tînăr se uită şi-şi întreabă tatăl: „Io pot face treaba asta?“. „Poţi, copile, dar ai grijă să nu te muşte.“
Rep.: Ha-ha-ha. Aveţi şoricari?
G.F.: Teckel sîrmos şi Beagle. Am nevoie de cîini să alung leneşii din oraş.
…cand oi trece spre batrinate… de ce acum isi vopseste parul?