Ion Vianu a scris fraza aceea, „Ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii“, care a picat la examenul de limba română de la capacitate, clasa a opta, 2012. Fraza, inocentă, a otrăvit elevii şi a arătat brambureala din învăţămînt.
Reporter: „Ceea ce ma jenează este dificultatea răsfoirii.“ Ce înseamnă această frază pentru dumneavoastră?
Ion Vianu: Înseamnă că „nu poţi răsfoi un e-book înregistrat pe Kindle. Şi asta mă jenează!“. Fraza are două propoziţii: „Ceea ce mă jenează“ şi „este dificultatea răsfoirii“. Buba este că nici una din ele nu are un sens autonom, deci nu poate fi considerată, în chip drept, „principală“. Trebuie să urci mai sus în text ca să găseşti propoziţia principală: „Multe din voluptăţile citirii se duc pe copcă… ceea ce mă jenează este dificultatea răsfoirii“.
Rep.: Este subiectivă, atributivă sau predicativă?
I.V.: Prin urmare, nefiind într-un raport de subordonare, întrebarea „Ce tip de subordonată este propoziţia…“ nu are sens. Problema este cu cei care au formulat întrebarea. Cred că i-a lucrat puternic inconştientul; pe deasupra, au avut o presimţire. Alegînd o frază a cărei principală nu se regăsea în întrebarea examinatorului, s-a anticipat asupra situaţiei politice prezente: CINE ESTE ŞEFUL? Au intrat în miezul fierbinte al discuţiei între preşedinte şi prim-ministru. Au vrut să sugereze ce haloimăs iese cînd se ignoră ierarhiile. Au mai sugerat că adevăratul şef există, dar se află altundeva („Multe din voluptăţile citirii se duc pe copcă“). Există un mare păpuşar, sus, sus de tot. Un demiurg care se distrează. Are carne şi oase? Nu ştiu.
Rep.: Cum aţi construit-o? Ce mecanisme ale inconştientului au funcţionat?
Fraza aceasta a produs dramă naţională. A impus un compromis şi a fost un măr otrăvit al guvernării PDL pentru USL. Fraza a devenit Politica. O mai iubiţi?
I.V.: Da, iubesc această frază. Abia acum o iubesc. Se potriveşte minunat în contextul naţional de azi. Este un revelator necruţător al haosului în care trăim. Dar poate avea şi o funcţie de clarificare a dorinţelor noastre: vrem o principală, vrem un principal!
Rep.: Aţi scris-o în intimitatea propriei case? Cu stiloul sau direct pe computer? Era dimineaţa sau seara? Grăbit sau relaxat? Preferaţi caviarul sau ceafa de porc? Şampania, vinul roşu sau o tărie?
I.V.: Fiindcă îmi faceţi onoarea să mă întrebaţi cîte ceva despre viaţa mea în general şi cea de scriitor în particular, vă voi mărturisi că sînt mai degrabă în genul icre de ştiucă. Seara beau un pahar de vin roşu, totdeauna cu acelaşi tip de brînză tare, uşor fermentată. Scriu dimineaţa şi după-amiaza cu bună dispoziţie. Idealul meu în literatură este să compun enigme pe care nici Oedip să nu fie în stare să le dezlege.






