Sau cum era? Cum? Ah. „Ai carte, ai parte.” O prostie. Păi, acum cine mai are cărți? Nu elevii. Poate mai au navetiștii de pe trenuri un pachet de filcăi, dar mai deaparte de aici nu cred că este cazul să mergem. Așadar, rămâne cum am stabilit la titlu. Și partea e bună, „se merită”. Plină de centenar pe la gură, Primăria Generală a Bucureștiului așteaptă votul pe un proiect în cadrul căruia 2,5 milioane de lei vor ajunge la o fundație care va tipări 126.000 de cărți pentru elevii de la școlile din București. Sunt cărți de ceva ce ar trebui să pară istorie și vor ajunge la copii pe 1 decembrie.
Istoria ilustrată a românilor pentru elevi și Istoria ilustrată a românilor pentru tineri sunt cele două manuale care totalizează peste 350 de pagini de… nimic, cel mai probabil. E cumva ireal că asta se întâmplă chiar în timp ce mii de elevi au început și continuă școala fără manuale sau, poate chiar mai rău, cu manuale ce mustesc de erori de tot felul, care mai de care mai ridicole.
Dar să nu ne oprim aici. Uite, de exemplu, cine tipărește manualele astea? Era bine să fie făcute la editura ministerului, că măcar știam că apar abia peste vreo cinci ani. Dar nu. Primăria are un client fidel: Editura Litera, care e prietenă bună cu Primăria de la sectorul 5, cea care împărțea prin școli vouchere de 100 de lei pentru cumpărături la această editură. Ce coincidență…
Se aude ceva din spate. Cine le scrie? Aici e chiar frumos. Păi, la unul dintre ele, adică cel „pentru tineri”, autor este președintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop. Nu că asupra lui ar plana o mulțime de zvonuri legate de colaborarea cu Securitatea sau că e plină platforma online a celor de la Sputnik de osanale adresate persoanei sale, dar nu o fi cam de porc să editezi așa ceva când manualele de istorie sunt în gard? Dar, e drept, ar fi fost culmea să se implice Academia Română în ceva util.
1.526 de vizualizări
