Gustul pentru diamante nu e nou la Primăria sectorului 1. Nu numai primarul pesedist Tudorache a căzut în patima pietrelor prețioase, ci și primarul penelist Chiliman, și Vlad Moisescu, fostul președinte PNL București, tartorul comisioanelor încasate în offshore-uri. Dacă e să lărgim setea de lux la toate primăriile din București, descoperim o întreagă galerie a hoților, de la Crin Halaicu (PNL) la Marean Vanghelie (PSD), și de la Liviu Negoiță (PDL) la însuși Traian Băsescu, prădătorul din vîrful lanțului politic, supremul colecționar de case și terenuri. Asta ca să nu-l mai pomenim pe candidatul Ludovic Orban, care i-a cerut șpagă lui Urdăreanu chiar înainte de a încerca să ajungă primar.
Procurorii au la primării un depozit clasic de cazuri. Primarii nu rezistă la șpăgi, așa cum nu rezistă bețivii la vederea cîrciumii. Toți, fără excepție, lasă în urmă o dîră penală, numai că unii sînt luați, alții nu.
Lui Dan Tudorache i se citea pe față nevoia și deținerea de diamante. Numai că procurorii DNA au silabisit-o în mod convenabil, așa încît dosarul să corespundă cu campania electorală. Tudorache a fost umflat în momentul în care PNL și Iohannis mai au două săptămîni pînă la alegeri și nu pot aplatiza curba descreșterii. E grav că dezdiamantizarea lui Tudorache se întîmplă în campanie electorală, că se întîmplă unidirecțional, că se întîmplă după ce, în anii trecuți, s-a întîmplat exact la fel. E grav, mai ales, că amănunte din dosar sînt livrate presei ilegal, din timpul cercetării penale, înainte ca dosarul să devină accesibil publicului potrivit legii.
Chiar dacă Tudorache se va dovedi pînă la urmă un tîlhar și va fi condamnat de judecători pe motiv de diamante, manevra prin care un dosar politic e păstrat și aruncat pe piață în campanie electorală se cheamă poliție politică. Iar așa ceva nu se putea petrece fără voie de la Cotroceni, fiindcă președintele a numit procurorii prin voință personală, în ciuda avizelor negative date de CSM. „Justiția independentă“ a ajuns un fel de glumă la modă între magistrații acoperiți.
Înainte să fie judecat în presă pentru bijuterii și opulență, Tudorache a acuzat PNL de fraudarea alegerilor. Nu e clar cine și cît a furat: a fost furat el sau nu a reușit el să fure destul? Cert e că întregul tărăboi de la sectorul 1, însoțit de imagini cel puțin scandaloase din depozitul cu saci, putea fi tranșat cu o renumărare. Deși asta ar fi însemnat zece oameni și două zile de socoteli, renumărarea care putea limpezi situația nu s-a făcut. Tudorache a făcut destulă gălăgie pentru renumărare, în timp ce Clotilde Armand nici n-a vrut să audă. Poate că și insistența lui Tudorache, care a reușit să pună un nimb de fraudă pe victoria franțuzoaicei, a ajutat la aruncarea pe piață a dosarului.
Dar obiceiurile rele mor greu. Dacă, după atîția ani de practici traumatice, procurorii n-au înțeles că poliția politică nu e cel mai bun drum spre convalescență, societatea românească are de înfruntat pericole mai grave decît COVID-19.
Pe de altă parte, poliția politică se poate dovedi de mare ajutor pentru economie. Cum UE face caz de statul de drept și ne condiționează miliardele în funcție de respectarea lui, nu mai e nevoie să luăm măsuri economice, ci doar să băgăm la pușcărie dușmanii politici. În fond, ăsta e programul de guvernare care i-a adus lui Băsescu două mandate și țării zece ani de stagnare.
2.556 de vizualizări
invidioshi, mai ales clotilde, care se crede D(a)NA.