Prea mult sictir, prea multă operetă
și un exces nebun de figuranți,
a mai rămas puțină Julietă
și un profesor de-ngropat talanți,
și-o urmă de Romeo în culise
descoperită de-un shakespearolog,
și la parter un telefon cu fise
care-și deșartă tristul monolog,
c-a fost bătut pe vremea lui nea Nicu
și-ar vrea patalama de disident
da’-i pune contre Dumitrescu Ticu,
imun la șmecheria cu ghivent,
că a lipsit cînd s-a-mpărțit halvița
și libertatea strînsă în baloți.
Vă rog, mîncați căcat cu lingurița,
s-ajungă revoluția la toți!
Am fost in revolutie (ce drama!)
mincind (oh! vai de noi!) cartofi prajiti,
inconjurati de niste-actori de seama
ingindurati si, poate, chinuiti.
In Grozavesti ne petreceam abulic,
caci ne taiasera vointa de mici
si ne traiam vietile somnambulic
cu acele noastre mici de mici arici.
Am fost revolutionari de ziua-a saptea,
ne-au prins evenimentele in lant.
Ne-a prins si ziua, si ne-a prins si noaptea
in acelasi nefericit lung sant
in care si azi tot noi batrinii baltim
fiindca nicii vii nu sintem, nici murim.
Cu toata stima, A. Matita