Ce legătură poate fi între cultură (fie ea și cu cî mic) și actuala majoritate parlamentară dezlănțuită? Înțelepții au explicat: poporul cel prost, structurile comuniste, mentalitățile învechite, statul asistențial, cetățeanul cel leneș și profitor, influențele balcano-turcești, ortodoxia, specificul național, boli incurabile ale spațiului românesc. Ai impresia că între pulime și elite s-a căscat o prăpastie care nu încetează să se lărgească. Dar, după ce intelectualul își trage suflarea, constatăm că și elitele plutesc în apele acelorași idei, viziuni și concluzii gogonate, ca nea Ilie de la sculărie.
Iată numai un exemplu de argumentație moftologică, cu aere docte: "Iată de ce vin și afirm că democrația modernă nu presupune neapărat prezența unei opoziții parlamentare. […] Am avut ocazia, într-un alt editorial, să arăt că democrațiile moderne sînt, uneori, sisteme în care un singur partid sau o coaliție de partide domină, autoritar, alegerile libere. […] Să stăm așadar și să judecăm. Nouă ce ne-a oferit Opoziția din Parlament din 1990 încoace, altceva decît un spectacol de operetă politică, fără nici o eficiență sau orizont? «Alternanța la guvernare» a însemnat doar o pendulare între socialismul de baracă și liberalismul de benzinărie. Dar principiile bunei-guvernări nu variază o dată la patru ani. E timpul unui singur partid puternic, liberal-conservator".
Mda, nu e liberal-conservator, e socialist-liberal, iar idioțenia autorului strălucește stelar pe boltă. Și, pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus Cătălin Avramescu.
Publicat în Cațavencii, 16(94) 2013
