Lîngă oftatul gării, bodega-i cu noroc,
pisica iar se freacă de scaun şi ia foc,
vioara taie capul ţiganului coclit,
nu strănuta că zboară toţi fluturii din zid.
Azi o s-atac oraşul, dar parcă dinadins
castelul e de apă, păzit numai de-un ins
şi-unde credeam că-i grîul învîrtoşat şi roz
soldaţii îşi usucă ciorapii pe siloz.
Cu cine-nvîrte toamna afacerile-i reci?
Pe unde curge raiul în om, miroase-a beci
şi-a spirt trecut prin pîine, şi-a buci de nenufar…
Nu strănuta că zboară frumosul din ziar.
