Mai întîi, pierdem 500 de milioane de euro din PNRR, anulați de Comisia Europeană din a treia tranșă, de 2,7 miliarde, fiindcă Guvernul păstrează în conducerea companiilor de stat aceeași turmă de netoți, nepoți, clienți, amante, politruci, pile și protejați. Reforma privind managementul companiilor de stat e o condiție pe care UE o pune atît pentru eliberarea economiei de povara proștilor puși pe furat, cît și pentru eliberarea banilor europeni cuveniți. Loazele politice despre care vorbim sînt răspîndite ca ciuma bubonică în toate companiile de stat, dar mai cu seamă în companiile mari ca Transelectrica, Romgaz, Hidroelectrica și Nuclearelectrica.
De aici începe, de fapt, pierderea războiului de independență energetică. Semnalul înfrîngerii e dat, bineînțeles, de la Guvern, de la prim-ministru și de la ministerele Energiei și Finanțelor, care iau banii acestor companii pentru nevoi politice și electorale, și le blochează dezvoltarea. În rezonanță cu aceste acțiuni, conducerile companiilor fac pe dracu-n patru să ignore orice plan de creștere și expansiune, permițînd companiilor străine să facă legea în piața românească și est-europeană.
De pildă, odată cu retragerea E.ON de pe piața de furnizare, nici o companie românească n-a preluat acest sector vital, iar cei 3,4 milioane de consumatori români vînduți de E.ON au ajuns clienții unei companii maghiare, MVM, cu cifră de afaceri și valoare de piață ridicolă față de marile companii românești. Guvernul se dă de ceasul morții să extindă investițiile și puterea companiei austriece OMV, în loc să împingă spre dezvoltare companiile românești, deși doar Hidroelectrica, de exemplu, e mai mare și mai valoroasă decît OMV. Companiile românești sînt, așadar, frînate atît de Guvern, cît și de propriile conduceri politizate, ele ratînd achiziții atît în piața internă, cît și în piața din vecinătatea României, în Bulgaria, Serbia, Moldova, Ucraina, Ungaria.
Incompetența cronică a guvernelor României și lipsa lor de viziune au dus, de-a lungul anilor, la pierderea unor investitori mondiali în energie. Rînd pe rînd, corporațiile cu adevărat mari și strategice ca Shell, Exxon, Chevron, ENEL și, mai nou, E.ON au plecat din România și și-au mutat investițiile în țări ca Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Serbia, Slovenia, Croația. În locul lor au intrat companii minore, în special din Ungaria și Austria, cunoscute pentru relațiile strînse cu Rusia. Atît OMV, cît și MVM au legături comerciale și patrimoniale, ascunse prin companii-paravan, cu Gazprom.
Toate aceste cedări treptate ale statului român prăbușesc șansele independenței energetice și diminuează puterea geopolitică a României. Lipsită de viziune și cu o garnitură incapabilă la cîrma companiilor energetice, România pierde definitiv un război pe care îl cîștigase deja prin simpla ei bogăție naturală.
2.680 de vizualizări
