O femeie frumoasă încăpută pe mîna unui soț impotent

Amator și destul de nerușinat, Nicușor spune tuturor că România nu are un plan de țară. Le spune românilor care l-au votat, le spune americanilor de la AmCham, îi spune corpului diplomatic. La rîndul lui, Bolojan îi anunță pe investitori, prin Bloomberg, că România riscă să intre în incapacitate de plată. Un mesaj de prăbușire și faliment, lansat în Univers de cele mai autorizate voci ale țării, pentru a căror alegere s-a forțat democrația, s-a degradat și mai tare Justiția, s-a accelerat delirul suveranist și s-au lungit pe termen nelimitat cozile pentru vize SUA.

România și-a făcut rost de un președinte și de un premier care nu doar că îi prezic declinul și moartea, ci și repetă această profeție peste tot pe unde apucă.

Și totuși: e adevărat că România nu are un plan de țară? Are dreptate Nicușor?

Are pe dracu’. România a avut mereu la îndemînă planuri și proiecte de țară. Oameni deștepți, entuziaști, au murit pe rînd la ușa idioților din capul țării, strîngînd la piept idei bune, strălucite, generoase, salvatoare, integrabile în guvernare. Se poate spune că România a dormit mereu pe o stivă de idei, de propuneri, de soluții, de scheme de prosperitate. Dar, fiind condusă de lepre și tăntălăi, s-a învelit mereu cu plapuma prostiei.

Riscă România să intre în incapacitate de plată? Are dreptate Bolojan?

Nu are. Cele trei furii ale infernului recent – datoria publică, inflația și deficitul – sînt fiicele unor greșeli de interpretare, pe care oameni ca Bolojan, ca Nicușor, ca miniștrii guvernului de coaliție și ca cei din conducerea partidelor le fac, fără nici o variație, zi de zi. Oameni politici mărginiți, care nu înțeleg scopurile sociale, materiale și morale ale guvernării n-au cum să înțeleagă nici căile și nici mijloacele acestei guvernări. N-au cum să înțeleagă potențialul deplin al funcției executive. Macroeconomia, adică alinierea societății la niște cifre, e un bullying național îndreptat împotriva nivelului de trai, o hărțuire necontenită a populației în numele unor ficțiuni numerice înfricoșătoare. E un fel de propagandă a proștilor ajunși în cele trei palate, folosită împotriva săracilor.

Datoria publică și deficitul, cînd ajung în stadii românești de degradare, devin probleme. Probleme create de guverne incompetente și de partide corupte, insuficient cercetate de parchete. Dar nici datoria publică și nici deficitul nu sînt condamnări automate la sărăcie, așa cum cred Bolojan, Nicușor și o parte a coaliției de guvernare. Nu sînt probleme de contabilitate rezolvabile doar prin tăieri, ci sînt variabile vii din ecuația socială. Sînt crize care, folosite cu inteligență, pot deveni oportunități. Sînt ocazii de a privi departe și a juca la mare. Doar că ochii de sub monosprînceană țintesc doar podeaua, acolo unde cineva de la Bruxelles a scris cu cretă și a subliniat marele deficit românesc. În realitate, singurul nostru deficit se referă la inteligență, cunoaștere și curaj.

Sînt state europene cu cifre negative apropiate și cu datorii nete mult mai mari decît ale României. După cum sînt guverne cu studiile încheiate la timp, care cunosc ciclicitatea acestor numere, înțeleg variațiile sezoniere și pot să reziste panicii. Aceste guverne – guvernele Franței, Poloniei, Finlandei, Slovaciei, Austriei, Italiei, de exemplu – au cifre aproape la fel de negre ca România, dar știu să nu se repeadă să ia măsuri brutale, căci guvernarea are scopuri umane, nu matematice.

România nu riscă să intre în incapacitate de plată dacă se smulge din stahanovismul pripit, lipsit de noimă, al guvernării Nicușor-Bolojan, care pune cifrele mai presus de societate și sărăcia mai presus de judecată. Ilie de la sculărie face pe dracu-n patru să omoare deodată două motoare de creștere. Pachetele lui de măsuri lichidează atît creșterea prin consum (concediind și scăzînd venituri), cît și creșterea prin dezvoltare (împovărînd companiile, munca și suprataxînd piața). Nu e în graba asta de a gîtui economia nici un licăr de inteligență, de decență sau de speranță. Guvernarea pare planul unor fanatici, clădit din mediocritate, dedicat sărăciei și întîrzierii.

Nicușor și Bolojan bat cîmpii. România are planuri de țară și e departe de a muri din cauza cifrelor. N-are, însă, noroc în alegeri. E ca o femeie frumoasă încăpută pe mîna unui soț impotent.