Ce lipsește din documentul lui Nicușor

În sfîrșit, a apărut hîrtia pe care o așteptau toți. Se cheamă Analiză privind războiul hibrid derulat de Federația Rusă împotriva României și a fost înmînată de Nicușor liderilor europeni. Versiunea în română, distribuită public de Președinție, e o alcătuire destul de scremută, care adună analize IT cu fraze din rechizitoriul lui Călin Georgescu și cu relatări de presă. Un document cu aspect modest, în care strălucește mîna amatorului și se vede lenea de a suna un DTP-ist.

Dar e bine că a apărut, și e meritul lui Nicușor că s-a ținut de capul SRI să termine lucrarea. Avem azi un document oficial, asumat politic de președinte și de niște instituții care au tot dormit. Un fel de dovadă a violului, eliberată de Institutul de Medicină Legală.

Documentul înșiră lucruri știute. „România a fost ținta predilectă a unor ample campanii hibride în contextul scrutinelor electorale din 2024, actorii ostili urmărind modelarea continuă a opiniei publice, destabilizarea capacității de decizie a autorităților guvernamentale și diluarea gradului de coeziune la nivelul societății“. Instrumentele războiului hibrid, zice SRI, au fost atacurile cibernetice, sabotajul, subversiunea politică, dezinformarea și propaganda. Toate astea sînt, în bună măsură, avertismente date de presă pe întreaga durată a anului electoral 2024, avertismente ignorate de autorități, dar redescoperite de Curtea Constituțională cu prilejul anulării alegerilor prezidențiale. În esență, nu e nimic nou față de acuzațiile aduse Rusiei în decembrie 2025, dar acum sînt adăugate exemple care atunci au lipsit.

Nicușor merită felicitat: a făcut ceva, a pus la treabă niște oameni și a obținut pentru România un certificat medical de victimă. Însă, din varianta pentru uz intern, lipsește cauza bolii și a suferinței. Lipsesc responsabilii.

În primul lot de făptași intră coaliția PNL-PSD-UDMR, premierii, miniștrii și parlamentarii ei, liderii cele două partide mari și ai UDMR, plus conducerile politice, care au domnit cu nepăsare peste o țară amenințată de efectele războiului din Ucraina și au ignorat, după cum începe să iasă la iveală, avertismentele Serviciilor, dacă aceste avertismente au existat. Coaliția rotativă a comis în 2024 atîtea sacrilegii electorale, a forțat și a combinat atît de crîncen alegerile, împerechind locale cu europarlamentare și înghesuind parlamentare între tururile prezidențiale, încît i-a invitat, pur și simplu, pe ruși să-și încerce norocul cu Georgescu.

Vine, apoi, SRI, serviciul secret ocrotit de agenții lui din Parlament, ținut în puf de comisia pentru exercitarea controlului parlamentar. SRI nu și-a prezentat de patru ani bilanțurile de activitate, are creșteri de buget an de an, în defavoarea Educației, Cercetării sau Sănătății, și conduce detașat recordul european la număr total de agenți și număr de agenți pe cap de locuitor. Să ne aducem aminte că România e singurul stat NATO din Europa care are serviciile secrete militarizate. Mai mult, România a fost desemnată de NATO, „națiunea-lider pentru securitatea cibernetică a întregului Flanc Estic al NATO“. Era, deci, obligația SRI, care, pe lîngă multe altele, e și autoritatea națională în domeniul securității cibernetice, să prevină și să combată ofensiva hibridă a Rusiei. Cu atît mai mult cu cît cea mai mare parte a ei s-a desfășurat în online.

Și, fiindcă așa ceva nu s-a întîmplat, apar întrebări. A informat SRI guvernele, Președinția, Parlamentul despre magnitudinea atacului? A văzut atacul și a fost tehnic depășit, sau a văzut atacul și s-a dat la o parte? Întrebările nu sînt doar pentru SRI. Marele eșec e o realizare de grup: și SIE, și STS, și SPP și DGIA și celelalte structuri de informații au contribuit.

Mai e o lipsă în documentul lui Nicușor: dacă s-a aflat ce s-a petrecut în noiembrie 2024, de ce structurile responsabile dorm în continuare și permit ca același tip de activitate subversivă să continue? Vedem asta în creșterea partidelor extremiste, care mai au un pic și trec de 50%

Întrebările fără răspuns cer o anchetă dublă: parlamentară și judiciară. Dar, ca de obicei, vor primi doar atenția presei. Parlamentul e prea dominat de Servicii ca să miște ceva. SRI și SIE au prea mulți agenți pe listele partidelor ca să se teamă de concluziile unei anchete formale. Și nici parchetele, chiar în versiunea lor militară, nu au dorința să deschidă burta monstrului secret, în a cărui tovărășie lucrau pe vremea binomului de tristă amintire.

Din documentul lui Nicușor lipsesc, așadar, responsabilii. Sînt prezente, în schimb, frica și complicitatea. Lucru de înțeles, fiindcă Nicușor nu are încă puterea așezată pe o bază politică organizată, adică pe un partid . E nevoit să se bizuie direct pe structuri și să ia de bun ce-i zic bătrînii căpitani suveraniști de la conducerea Serviciilor.

Dar să salutăm acest act de curaj întîrziat. E mai mult decît nimic, chiar dacă e mai puțin decît orice speranță.