E miercuri și vremea e atât de mohorâtă de parcă a început Bolojan să prezinte și rubrica meteo. Am ales în mod strategic ora de plecare în jurul amiezii, astfel încât ruta București – ieșire din București să nu dureze mai mult decât București – Craiova.
Mai trecusem prin Bănie, dar niciodată cu scopul precis de a vizita orașul. De data asta eram turist. Un turist ardelean, puțin arogant și cu impresia că România civilizată se găsește în interiorul arcului carpatic. Mă rog, nu e atât o impresie cât e o glumă, că așa cum mă întreabă amicii din sud dacă am mai dat concurs cu vreun melc în ultima vreme, îi întreb și eu dacă au pașaport atunci când vor să vină în Ardeal.
Și-apoi, mai e și Olguța, care-mi displace pasional de fiecare dată când o văd în public. Îmi pare o femeie plină de figuri și tupeul unui politician căruia i-a reușit încă o dată în procedeu de Mae Keage în direcția bugetului, fix sub ochii unei Justiții oarbe. Atât de des am auzit-o lăudându-și târgul ăla de Crăciun, că abia așteptam să-l văd și critic. Or, să mă scuzați…
Târgul de Crăciun din Craiova nu e un târg, e un întreg orășel în oraș. E splendid! E absolut minunat și împodobit atât de bine și abundent încât te simți cu adevărat în altă lume. Nu sunt deloc ușor de impresionat, dar trebuie să recunosc că m-am plimbat pe străzile din centru, când încă nici nu erau aprinse luminile, ca un copil ajuns prima dată într-o cofetărie, cu gura căscată și salivând. Nu apuci să stai cu privirea pe una dintre clădiri, să încerci să admiri fiecare detaliu, căci totul e aranjat la cel mai mic detaliu, că ochii îți fug spre o altă clădire, spre alte decorațiuni. N-am mai văzut în viața mea atâția ursuleți de pluș câți am văzut acolo.
Și nu e doar cum arată, ci și cum miroase și se simte întreaga zonă. Nici nu a mai contat că pe la ora șase a început să plouă mărunt. Lumea se plimba pe străzi, pe la tarabele cu mâncare, pe la terasele acoperite sau nu, prin infinitatea de ornamente. O feerie. Și acel Moș Crăciun care coboară pe o tiroliană, cu niște artificii în fund, care apoi dă cu spatele, cu sanie cu tot, pentru ca apoi să-și mai dea drumul singur, încă o dată, pe acel cablu, în văzul și aplauzele tuturor… Da, am stat și noi și ne-am amuzat la un Moș Crăciun ce se dădea pe tiroliană. Și ne-am bucurat. Nici n-aveai cum să nu, căci atmosfera, fie și pe ploaie, era atât de plină de Crăciun că nu puteai nici să te faci că plouă.
La plecare, în timp ce încercam să procesez tot ce am văzut, mi-am dat seama de un aspect, anume că nu auzisem nicăieri pe stradă să se vorbească cu accent oltenesc. Iar asta, pe undeva, mai departe de decorațiunile alea minunate, mi-a confirmat că târgul ăsta chiar e ceva deosebit. Dacă într-o zi de miercuri, cu ploaie, în centrul Craiovei și-au găsit drum sute, poate chiar mii de turiști, trebuie că târgul ăsta de Crăciun își chiar merită laudele. Și le merită cu vârf și îndesat.
3.082 de vizualizări
1 comentariu