Vă place ciocul?

O specie de păsărele din Insulele Galapagos a făcut praf teoria evoluționistă. Vrăbiuțele lui Darwin – așa li se zice – au demonstrat că anumite specii nu așteptă milioane de ani ca să se adapteze la mediu. Le trebuie doar cîteva decenii. Ba, uneori, se descurcă de minune în cîțiva ani. În anii ’70, de pildă, cînd în Galapagos a fost secetă și cînd semințele dure au rămas singura hrană păsărească, vrăbiuțele lui Darwin și-au mărit ciocul, ca să le poată sparge. În două-trei generații, specia a dobîndit ciocuri puternice, care i-au modificat aspectul și i-au dat posibilitatea să-și potolească foamea cu sîmburi tari. Cînd ploile au revenit, în anii ’80, hrana s-a înmuiat la loc, vrăbiuțele n-au mai avut nevoie de forță, iar ciocurile s-au micșorat.

Același fenomen de adaptare rapidă s-a produs și în insula noastră de latinitate. Imediat după ’89, securiștii și nomenclatura comunistă și-au lungit repede ciocurile, ca să spargă ceea ce părea a fi nuca tare a democrației. Dar coaja libertății s-a înmuiat repede, semințele răzbunării s-au topit, iar stolurile securiste au răsuflat ușurate. Au stat cu ciocurile lungite doar pînă în 1992, cînd domnul Iliescu a cîștigat a treia oară, după care și-au revenit. A fost un episod de adaptare fulgerător. Iar această creștere și descreștere a ciocului continuă. Discret și permanent, fără să mai atragă nimănui atenția, ciocurile securiștilor și prădătorilor politici se lungesc cînd au de apucat ceva și se fac iarăși mici cînd vine vorba să se ascundă de Justiție. E felul în care economia națională, bugetul, resursele naturale și răbdarea populației sînt ciugulite fără întrerupere de 36 de ani.

Adaptarea rapidă la mediu a stolurilor securiste ține cont de perioadă. Vrăbiuțele lui Iliescu au fost educate. Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu, Răzvan Theodorescu, Oliviu Gherman, Teodor Stolojan, Virgil Măgureanu, Petre Roman, Dan Marțian, Adrian Năstase și restul păsăretului securist, turnător și comunist din primul val au fost produse de vîrf ale comunismului românesc, cu locuri de muncă în fruntea universităților și a institutelor de cercetare. Vorbim aici despre oameni de catedră, de laborator, legați de ceea ce poate fi numit muncă intelectuală. Ciocul lor politic avea lungimea potrivită, ceea ce le lipsea erau ghearele pentru smuls voturi. Au obținut aceste gheare albind Securitatea și regrupînd-o sub forma noilor servicii – SRI, SIE, SPP, SIPA, Doi și-un sfert. Iar aceste gheare, la rîndul lor, au avut permisiunea să smulgă din patrimoniul statului infrastructura industrială, o parte din resursele naturale, financiare și imobiliare.

Vrăbiuțele lui Constantinescu – fie ele tineri entuziaști fără minte, fie bătrîni țărăniști și liberali trecuți prin pușcăriile comuniste, obosiți, depășiți și șantajabili – au fost controlate de Servicii. Au avut, prin urmare, ciocuri mici, puțin adaptate acelor ani. Ele au fost repede înghițite de vrăbiuțele lui Iliescu, înrudite, prin Virgil Măgureanu, cu vrăbiuțele lui Băsescu. Astea din urmă au devenit cu timpul adevărate ciori securiste, gata să sfîșie și să înfulece hălci întregi din cadavrul statului de drept și, în același timp, să-l buzunărească.

Odată cu generația Coldea, Kövesi, Boc, Blaga, Udrea, Videanu, Oprea, Falcă, a început declinul educațional. Păsările lui Băsescu au îndrăgit mai mult impostura decît cartea și, deși Petrov le-a montat ditamai ciocurile, s-au arătat interesate și de pene. E vremea luxului afișat, a ceasurilor de neam prost și a costumelor Brioni, a poșetelor Hermès și a SUV-urilor Porsche, a domeniilor cu castel și iaz, a caselor luate din vînzări anterioare și a vilelor pe lacul Como. Această generație de hoitari a iubit penele colorate și, ca să le dobîndească, a furat din răsputeri. A furat și în vremea lui Iohannis, cu efectivele un pic modificate, adaptîndu-și ciocul noilor situații de jaf.

Cei zece ani de mandat ai lui Iohannis reprezintă perioada în care inteligența a dispărut pur și simplu de la vîrful statului, fără să mai fie zărită vreodată. Vorbim despre epoca în care politicienii sînt controlați de Servicii într-o măsură copleșitoare. Genele de turnător, persoană de sprijin, persoană de influență, ofițer acoperit sînt dominante. Dominantă e și lipsa școlii. În această perioadă e semnalată cea mai proastă generație de păsări de pradă din istoria României. Ciocurile cresc repede și culeg prada, dar la fel de repede scade inteligența speciei. De data asta, prostia nu e sinceră, e efectul escrocheriei. Dispar diplomele de bacalaureat, apar licențele false și doctoratele plagiate cu toptanul. Prostia nu mai e monopolul PSD și PNL, așa cum lăsa USR să se înțeleagă, ci cuprinde chiar partidul studioșilor. Vremea loazelor securiste se întinde și asupra zilei de azi, ca un imens stol de vrăbiuțe adaptabile – să le zicem vrăbiuțele lui Nicușor. Ciocul lor, din ce în ce mai mare, e tot ceea ce primește această țară de la cei ce o conduc.