Ne-au împăiat

Te-ai fi așteptat ca, după validarea noilor șefi ai marilor parchete de către Nicușor Dan, să iasă lumea în stradă. Canci. A fost revoltă pe rețele. Nici un porumbel din piețele marilor orașe din România nu a fost deranjat de vreun protest. Talibanii useriști, la fel de caraghioși ca suveraniștii cu tulburări de spectru dacic, au turbat dramatic în fața tastaturii. Poate le e și un pic rușine că au ales să fie fanaticii unuia care a dezamăgit în timp record, bătîndu-l la curul gol pe Iohannis. În mai puțin de un an, Nicușor și-a schițat cu tușe mult mai clare portretul de președinte slab. Klaus și-a desăvîrșit tabloul mult mai tîrziu, abia spre cel de-al doilea mandat.

Te-ai fi gîndit că gunoiul din Justiție e un motiv suficient de bun pentru răscoale. Sau că alte decizii guvernamentale de după „Ordonanța 13“, unele chiar și mai scandaloase, sînt ocazii de neratat pentru a da foc șobolanilor care se înfruptă din cămările statului. Aiurea! Ajungi să crezi că orice protest din țara asta nu mai are în el nimic organic și spontan. Dacă nu se ocupă sindicatele, Serviciile sau staff-ul lui Călin Georgescu, nu mai iese nimeni în stradă. Profesorii se adună doar ca să ceară bani, nu pentru reforme, nu pentru că ar fi nemulțumiți de sistemul neperformant în care lucrează. Silvicultorii, polițiștii, minerii, agricultorii, contabilii se strîng și ei doar dacă îi organizează cineva. Studenții, pe vremuri o forță a societății civile și una dintre cele mai puternice voci ale străzii, sînt tranchilizați pe social media și complet dezinteresați politic. Poate doar Selly sau Zbîr să poată stîrni ceva furie în ei. Cei din mediul privat, cetățeni din meserii unde mașinăriile sau computerele nu se mișcă singure, sînt răpuși la locul de muncă, iar acasă cad lați pe canapea la Survivor sau la jumătate de episod de serial pe Netflix. Abia mai au bani și energie pentru o bere vineri seară, după program. E o blegeală națională, o resemnare în fața bagabonților cu gulere albe, din ce în ce mai proști, dar din ce în ce mai lacomi și sfidători. Zici că a lucrat la noi același taxidermist care l-a împăiat și pe Nicușor Dan. Lăsați de capul nostru, nestruniți de vreun Mesia sau de vreun organ de manipulare, sîntem în stare să stăm ca coarnele de cerb pe perete. Nu mai contăm deloc. Sîntem doar niște milioane de fraieri ce reprezintă o cantitate neglijabilă pentru o mînă de șoferi care au preluat conducerea țării de la niște hoți bătrîni. Proști mai sîntem.