România n-a devenit patria păcănelelor pentru că românul are un spirit ludic ieșit din comun sau vreo pasiune pentru săli înguste la parter de bloc. A devenit pentru că statul împreună cu băieții deștepți au descoperit modelul economic perfect – taxezi disperarea și-i spui industrie.
Advertorialele, influencerii și evenimentele, toate plătite de ”industria” de păcănele, vorbesc despre fundații, caritate, ”joc responsabil” și în final taxe. Câți bani trimit ei la bugetul statului, cum creează locuri de muncă și sunt esențiali pentru economie. Când văd atâta reclamă aproape uit că din cele 720 de locații de jocuri de noroc din București, 81% sunt la parterul blocurilor.
Între biserică și farmacie a răsărit și o magazie de păcănele, sunt unele locuri mai la stradă unde sunt chiar două sau trei la rând. Îmi amintesc cu nostalgie vremurile bune când ne zâmbeau din vitrină Serghei Mizil, Gabi Balint sau chiar actualul selecționer, Gică Hagi.
Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, instituția care reglementează tot acest paradis fiscal, nu știe câți români joacă. Nu știe câți sunt dependenți. Nu a comandat nicio cercetare independentă. Datele despre dependență vin de la platforma ”Joc Responsabil”, finanțată chiar de industrie. Este echivalent cu a întreba Philip Morris câți fumători au cancer, apoi de a trece răspunsul într-un raport oficial.
Să revenim totuși la bani, ăsta e subiectul preferat al industriei. Un studiu dat publicității în luna februarie de Universitatea Sheffield, oameni cu publicații indexate, nu cu cont de Instagram, a modelat matematic ce se întâmplă dacă oamenii cheltuiesc cu 10% mai puțin pe jocuri de noroc și redirecționează banii spre alte bunuri.
Rezultatul, economia câștigă. Nu se prăbușește nimic. Banii nu dispar, se mută spre sectoare care produc ceva mai mult decât dependență și regret.
Concluzia e simplă, nu orice leu cheltuit în economie are aceeași valoare. Leul băgat în păcănele este, macroeconomic, un leu leneș. Și social, un leu scump, plătit de familie, de prieteni, de sistemul de sănătate mintală (dacă am avea unul), de toată lumea, mai puțin de industria care l-a luat.
România nu are o industrie puternică a jocurilor de noroc. România are un stat slab, fricos și leneș, care a confundat protecția cetățeanului cu fiscalizarea dependenței.
Păcănelele nu sunt dovada unei economii dinamice. Sunt dovada unei țări care, în loc să-și apere oamenii slabi, a decis să facă bani pe urma lor.
2.994 de vizualizări
Industria jocurilor de noroc…a vaccinurilor false…a filmelor mincinoase… drogurilor acceptate… băuturilor alcoolice… pensiilor speciale… prostituției… armelor… propagandei politice… suplimentelor alimentare… spălării de creiere… Toate există dar le ignori,cu o excepție. Era să uit: industria combustibililor fosili… Asta da, dependență. Iar jucătorilor de păcănele mai întâi le explici de ce există această industrie, apoi de ce este dăunătoare. Pot să pun pariu că nu vei reuși!
Total de acord. E si mai grav, multi din banii aceia lenesi nu exista de fapt, in sensul ca destui dintre dependenti gajeaza si in cele din urma lichideaza bunuri ale familiei (am cunoscut unul grav afectat, a pierdut un apartament, si evident si familia), astfel de imprumuturi nefiind acordate de banci, daca intelegeti unde bat (asa ca mai exista o ”industrie” co-interesata, a treia fiind firmele de ”protectie”, destul de obscure, dar nu chiar lipsite de putere). Dar odata cheltuiti de nefericiti, o parte se ”accelereaza” în campanii de influenta.
Provident, domnul I. Credit.