Săraca Românie, de parcă nu ar fi fost suficient că suportă toți declasații istoriei, ne mai are și pe noi, chipurile mai breji ai ei!
Nasurile fine, cu ifose intelectuale, obrazele subțiri, cu damf civic și lașități parfumate, sunt toate îngrozite când le amintești prostiile comise, ticăloșia evidentă și justificările stupide înșirate cu inutilă pedanterie după fiecare eroare gravă, după fiecare vot strâmb. Sunt ca pisicile care își îngroapă opera și care pleacă mândre, convinse că au lăsat în urmă parfum. Mă bucur că pot scrie și că pot vorbi despre ceea ce le este mai mult decât incomod, despre ceea ce ei nu concep nici măcar ca posibilitate; și despre propria mea prostie, dar și despre a lor, despre galeria de personaje care trăiește din ea, hrănindu-i exact cu iluzia care îi orbește și care, în final, îi prostește.
Noi, „ceilalți”, nu suntem mai breji. Ar însemna să ne acceptăm propriul eșec civic și intelectual doar dacă am admite că suntem geniali în a persevera în greșeli. Știu că e greu să acceptăm că ne înșelăm, că votăm prost și că susținem mereu loazele istoriei. Și mai greu este astăzi, când căutăm cu disperare personajul pozitiv din l’éternelle comédie roumaine. Nu există, je suis désolé! Puteți căuta oricâte scuze, oricâte argumente, dar știți că apoi vine realitatea faptelor și ne mânjește fața și toată intelighenția cu frișca neputinței. Doar așa se explică faptul că ai noștri corupți sunt mereu mai îngeri decât ai lor, că securiștii noștri sunt mai acoperiți decât ai lor și că proștii noștri, proști, e adevărat, dar sunt ai noștri, deci acceptabili. Aflăm zilnic nemernicii noi ale unor nemernici vechi și tot zilnic ne prefacem că nu vedem, fiindcă altfel ar trebui să ne privim eșecul în față, să recunoaștem că ținem cu Coldea/Kovesi/Bruxelles vs. Hellvig/Savonea/Thuma/Washington fără să pricepem că, în ambele tabere, noi suntem coada, iar câinele e cel care ne mișcă.
De aceea, ca să nu ne mai mințim, ar trebui să vedem întregul tablou al cosașilor neobosiți în a face legi și fărădelegi! Sunt cel puțin trei tabere, trei izuri, dar aceeași descompunere.
Patrihonții au dat foc casei. Sunt cancerul României, un PSD iresponsabil și corupt, sprijinit discret de vechiul edec SPP, Pahonțu, și de subordonatul său, președintele Dan. Acum își privesc propriile ruine, sperând că istoria îi va ierta. Dispreț etern, inestimabililor, domnilor strategi, domnilor consilieri, sunteți mai strâmbi decât orice dreaptă și mai inadecvați decât orice unghi, sunteți abscise și ordonate perfecte ale unei gândiri politice care nu se intersectează nicăieri, în niciun punct, cu binele acestei țări. Ați abandonat Constituția, de fapt vă doare în Pu, nu numai în Pi de ea, l-ați condus pe nevolnic direct în gard și acum probabil că vă consolați cu grețosul „nu am fost eu de vină”. PSD are marea șansă a autodizolvării, a tomberonului istoriei, a ieșirii din scenă, singurul mod în care s-ar mai putea, cândva, reinventa. Dar tocmai asta îl îngrozește, fiindcă autodizolvarea cere o oglindă, iar ei știu prea bine ce arată oglinda: nimic. Un partid care a încetat să mai existe acum mult timp și care continuă, din inerție și din lăcomie, să ocupe spațiu și să respire aerul altora.
Murații, ăștia așa s-au născut, din bube, mucegaiuri și noroi, lichele politice înainte de a intra în politică. Băieții lui Mohamad Murad, ai lui Simion, alde „mintoșii” lui Garcea, turnătorul la Securitate. Ăștia n-au ideologie, au fler. Au mirosit spaima celorlalți ca animalul care simte sângele și au vândut același vot de trei ori, fiecăruia pe rând, cu fața ofensată a omului căruia i se pune la îndoială cuvântul. Au scos parlamentarii din sală chiar în timp ce sala vota, apoi au ieșit să ne explice, indignați, că ei nu pot minți o țară întreagă. Și au dreptate: cine a vândut tot nu mai are nici măcar rușinea de vânzare. Culmea e că tot ei fac AUR nefrecventabil, o zoaie, și, indiferent ce mai spun ponderații din partid, tot extremism și suveranism iese. Și totuși vin. Pentru că AUR nu s-a născut din vreun merit al lui, ci din imensa prostie a PSD și PNL, din consultanții de doi lei ai celor două partide, care au crezut că pot crește o sperietoare pe care s-o plimbe la nevoie și s-au trezit cu un stăpân. Ar trebui deci să ne obișnuim cu ideea că, într-un fel sau altul, foarte curând vor veni la guvernare. Și să te ții atunci, Românie, ce știu să facă „dacii liberi” din tine. Că din mulți români știm ce au făcut deja!
Bolojalnicii sunt cazul cel mai trist, fiindcă de la ei veneau așteptarea și speranța, am crezut că „nea Ilie Sărăcie” este, de fapt, un adevărat domn Bolojan. Reforma lui în partid a produs, drept primă capodoperă, rocada Petrache–Thuma, ceva absolut aiuritor, nașul pus în locul finului, predecesorul devenit succesorul propriului succesor, amândoi cu aceleași dosare, în același județ, același miros de barosăneală ilfoveană ținută în formol. L-au dat jos pe Petrache fiindcă duhnea a corupție; îl readuc fiindcă mirosul celuilalt s-a dovedit pestilențial. Și, ca să fie treaba clară precum reforma, ne sacrificăm toți, dar începem cu voi. Din toți securiștii din partid, PNL a izbutit performanța de a propune premier singurul care e de import.
Și, fiindcă tot vorbeam de abis, să nu credeți că am atins fundul, el coboară mereu cu un cot sub noi. În plină criză, când orice om cu mintea întreagă ar striga „alegeri anticipate”, grupul PACE, adunătura aia de extremiști fugiți din SOS și POT nu fiindcă s-au luminat, ci fiindcă acolo nu se urla destul de tare pe gustul lor, vine cu soluția salvatoare: premier să fie Patriarhul. Argumentul, pe față, nerușinat de sincer: e „cel mai bun administrator de instituție națională”, dovadă Catedrala ridicată din banii noștri, fără voia noastră. Va să zică ne-a stors statul de bani ca să-și înalțe zgârie-norul sfânt, iar acum, drept răsplată, să-i dăm și țara pe mână. Khomeini carpatin, cu epitrahil și Mercedes, teocrația ca ieșire din impas. Pentru că, în mintea lor scurtă, până și Inchiziția e mai bună decât urna. Orice, numai vot să nu fie. De parcă nu ar fi suficient că PSD și PNL ne-au dus în anii ’90, zbanghiii ăștia vor să ne ducă direct în anii ’30.
Toți acești cocalari politici, dimpreună cu mama imposturii, USR, se feresc de anticipate ca dracu’ de tămâie. Le îngroapă sub Constituție, sub stabilitate, sub Europa, sub iarna care vine. Le ocolesc fiindcă știu prea bine ce aduc. Iar ce aduc e exact ceea ce poporul ăsta cere, în toate felurile în care a știut să ceară de 35 de ani: naționalism-comunismul în haine noi, securismul binecuvântat de diavoli în sutană, ceaușismul fără Ceaușescu.
Poate că Revoluția n-a schimbat niciodată nimic și poate că e cazul să ne ierte sfinții și musiu Pingelică! Și totuși! Patrihonții nu pot, murații nu vor, bolojalnicii nu știu, iar teocrații PACE ar vrea măcar un sfânt pe tron, numai să nu fie urna de vot, dar toți, până la unul, se feresc de același lucru, fiindcă e singurul în stare să-i trimită acasă sau să le devoaleze impostura. Le e frică de noi, de votul nostru! De prostia noastră genială care, o dată la o generație, se trezește și face curat pe masă.
Dar dacă tot e să cădem în abis, măcar să sărim, nu să fim împinși. Atâta demnitate ne-a mai rămas: să alegem noi felul în care ne prăbușim!
În urne cu voi, panaramelor!
510 vizualizări
Noroc ca avem in fruntea tarii un doctor in popa prostu’,ca tot matematica e !
Corect.