Politicienii f_t pe banii poporului

Monica, Sorina, Roxana, Elena, Raluca și alte sute și mii. Lista șerpuiește la nesfîrșit prin mandate și ministere, se ramifică prin partide și organizații de tineret, prin Parlament, tabere de vară, agenții de stat și consilii de administrație. E o armată de fete arătoase, clădite de natură pentru împerecheri cu exemplare pe măsura lor, dar recrutate la partid, pentru plăcerea unei rase inferioare. Rasa o cunoașteți: hoți, mîrlani, impostori, puși pe mințit și furat, obraznici și inculți, cu aspect dubios și priviri furișate, fără capacitatea de a da explicații într-o anchetă penală cu privire la dobîndirea averii.

Puterea și banii cresc libidoul, iar acești vătafi caută o frumusețe la care n-au avut acces în existența anterioară. Fără politică, cei mai mulți ar fi rămas la munci manuale, ar fi zăcut la periferia societății, ducînd o viață sexuală individuală, pînă cînd ar fi întîlnit o femeie cu pretenții mici. Acum, însă, cînd au dobîndit funcții și demnități, cînd contraselecția le-a făcut un rost politic, își iau revanșa. Recuperează anii de frustrare, se răzbună pe epoca strugurilor acri și folosesc funcția politică în scop genital. Culeg favoruri sexuale la un standard la care nu îndrăzneau să viseze. Fete tinere sau coapte, venite din abisul provinciei sau coborîte de la bară, sînt trecute pe listă. Poziția de șef le face disponibile, oarbe și surde la aspectul antropologic, cîtă vreme din copulația cu vătaful iese un salariu, un contract, o carieră.

Fenomenul se produce de la vîrful statului în jos, de la poziția de președinte, premier, ministru pînă la șefia partidelor și a instituțiilor de stat, în administrația locală și centrală, în organizațiile cu șefi desemnați politic. Peste tot unde un gherțoi a primit libertatea de a decide, în cotloanele mizeriei umane, fetele de o anumită prospețime sînt ofertate cu o partidă. Uneori e o constrîngere explicită în sensul legii (folosirea abuzivă a funcției în scop sexual), alteori constrîngerea e trecută cu vederea de victimă și încadrată la aspirație profesională. În cele mai multe cazuri, fetele devin secretare sub acoperire, asistente de fațadă, șefe de cabinet care însoțesc făptuitorul în călătorii. Alteori, atunci cînd dama are deja un palmares prosper, relația duce la contracte cu dedicație, la combinații penale și la primii pași spre pușcărie.

Aici începe epoca Loro Piana, Lamborghini și Franck Muller, perioada etalării, zodia nerușinării și inconștienței. Politicienii simt nevoia să-și epateze femeile și se împodobesc cu lux, așa cum fac mafioții din filmele lui Scorsese cînd își cumpără Cadillac a doua zi după spargere. Așa apar jet-urile private, ceasurile obscene, vacanțele în Monaco, Nisa, Saint-Tropez, Mykonos, invizibilele conturi din Emirate și Qatar, cluburile. Faptele sînt comise neglijent, căci fetele vor acțiune, distracție, confirmare. Degradarea cere compensații.

Dacă acest curent dedicat coitului s-ar limita la abuz de poziție dominantă, situația ar rămîne o dovadă de comportament erotic adaptiv, o traumă istorică a epocii comuniste, fanariote, medievale, dacice. Dar făptuitorii implică în copulație bugetul de stat. Nu plătesc fetele din propriul buzunar, așa cum ar proceda un curvar de onoare. Le angajează în instituția pe care o conduc (la stat), le plasează în consilii de administrație (la stat), le împing în fruntea unor agenții (de stat). Le dau bani din banii statului, le plătesc gemetele din taxele plătite de contribuabili. Își decontează bordelul din fonduri publice. Își tratează ego-ul de șobolan din banii poporului. În mod josnic și jegos, dincolo de încadrarea penală, acest complex de impotență se hrănește din inflație și deficit, din sărăcie și suferință. Poporul român e furat, în numele ejaculării, de niște gunoaie. Este, cum se zice, și f_tut, și cu banii luați.