Fostul meu coleg de la Filologie, Christian Crăciun, a avut, zilele astea, una dintre cele mai uimitoare postări. Cu atît mai uimitoare, cu cît e și simplă, și firească. O reproduc integral, pentru că e prea de tot:
„Văd mulți părinți entuziasmați de anunțata interzicere a accesului copiilor la rețelele sociale. Nu vă bucurați, habar nu aveți ce vă așteaptă. Întrebarea este: ce le dați copiilor în schimb? La fel de important cantitativ, ca timp pe care va trebui să-l petreceți împreună… și calitativ, ca forță de atracție și menținere a interesului pentru activitățile din acest timp, care să fie măcar egală cu TikTokul. Sunteți pregătiți pentru acest examen greu? Nu i-ați învățat să citească literatură, pentru că voi nu citiți, să meargă la muzee sau teatru, pentru că voi nu mergeți, să urce pe munte, pentru că voi sunteți comozi. Și atunci ce vor face copiii voștri cele 4-5-6-7 ore pe care «înainte» le petreceau pe rețele? La televizor nu se vor uita, a trecut moda de până acum 2-3 decenii, în fața blocului nu mai știu să se joace. Și atunci, repet cât pot de grav: CE VOR FACE?
Mențiune: Interesant e că părinții care fac ceea ce spuneam mai sus tocmai că nu au probleme cu timpul excesiv petrecut de copii în fața ecranelor. Măsura anunțată de UE nu va avea efecte în primul rând asupra copiilor, ci a părinților.”
Merită să ne hlizim nițel, apoi să ne scărpinăm în cap. Iată că, brusc, se deschide în fața copiilor și adolescenților un hău. Hai să pășim alături de noul erou al timpurilor moderne, într-o zi mai lungă decît veacul. Se prefigurează ceva mai negru ca moartea și mai ucigător ca o nucleară. Închipuiți-vă numai. Se duce fatabăiatul de la școală, unde trebuie să stea ore întregi cu ochii pe pereți, să se scobească-n nas, să ofteze, să caște, să numere muștele de pe lampă, să deșire un ciorap (după model prezidențial). Apoi, vine pauza în care se pomenește nas în nas cu niște necunoscuți și necunoscute de vîrsta lui, cu ochii holbați, numărînd ceva neclar, în timp ce scrutează cerul, mormăind, bălăngănind din cap și respirînd greu. Și lecțiile, Doamne Dumnezeule, nu se mai terminau odată: peste 25 de minute una, în loc de 25 de secunde. Să te-mpuști, nu alta.
Și, cînd își recapătă telefoanele, această scorpie de Uniune Europeană le-a pus lacăt la TikTok, la Snapchat, pînă și la, oroare!, vechitura de Instagram. Acasă nu e nimic de făcut. Babacii călăresc telefoanele și computerul, un film are două ore și, dacă nu-i cu fut și manea în primul minut… Pe stradă nu-i nici țipenie. Cărțile sînt mari, grele, complicate și au peste două pagini. Cine mai citește în ziua de azi? Nimeni!
În situația asta fără ieșire există o ieșire. Piața neagră. Rețelele clandestine. Filmulețele de pe TikTok se vor vinde într-o veselie. De ce nu? Video made în casă, ba chiar și o mică rețea porno clandestină. Dar, pînă acolo, mai există ușa de la baie.
1.384 de vizualizări
Nu am un stres, fiind într-o minusculă minoritate. Nu are acces la rețele sociale, mergem la muzee, ba chiar și la operă (cea comică pt copii, multumind din suflet inegalabilei doamne Felicia Filip), cărți o să las moștenire o bibliotecă de cartier. Iar la TV, atât cablu, cât și Disney și Netflix, ofertă foarte bună pt copii (filme și desene animate, unele chiar captivante). Trebuie să mărturisesc că nici noi nu avem conturi pe rețele sociale. Și mai e o chestie, are suficient de multe teme (mult prea multe, dacă vreți părerea mea) ca să aibă timp de rețele.