Din punct de vedere strict personal, Cărtărescu merita premiul cu prisosință. Dar cumva mi se pare profund ridicol să dai Nobelul pentru Literatură reprezentantului unei țări care a depășit media europeană la citit doar pentru că toanta ține graficul invers – apud Eurostat 2022, doar 29,5% dintre românii 16+ au citit cel puțin o carte în ultimele 12 luni, spre deosebire de 52,8% dintre europeni.
Strict pe cifre, cultura română este eminamente agricolă, în sensul că am depășit planul cincinal la analfabeți funcționali la hectar. Și asta nu în cinci ani, ci în fiecare an. Da’ măcar putem fi mîndri că rupem la testele PISA, pentru că, as usual, cel mai deștept cedează. Fie deșteptul în cauză pix, fie hîrtie, care nu suportă chiar orice, fie ea și Zewa cu două straturi și parfum de căpșune.
Da, căpșune, pentru că ar fi păcat să lăsăm supatul să umbrească alte succesuri de seamă ale lingvisticii române, pentru că nicio altă limbă nu cred să fi fost mai blagoslovită cu reguli deanpulea. Da, scris legat. E un arhaism, n-aveți voi treabă. Îl găsiți în „La cireși” de Ion Creangă.
De sine stătător, tot hazul cu supatul s-ar fi disipat ușor ca o bășină în vînt. Deși e un arhaism din Sud, zona aia mitică a limbogenezei de unde ne vine decît folosit pe post de doar și îndemnul să Terminați cu figurile ăștia! dacă strîmbați cumva din nas.
De fapt, revolta și găleata de ironie care l-a spălat pînă la umplut de glorie nu i se datorează. Ambele vin după ani de zile de frustrări, acumulate organic de fiecare dată cînd limba română a mai primit o regulă considerată tîmpită, inutilă sau toate la un loc. Simplul fapt că avem două semne grafice – â și î – pentru același sunet pare mai degrabă opera unui idiot, nu soluția unui conclav de savanți. Bine, dar nu poți să scrii âncepem și ânapoi, rîde lumea că ești analfabet. Nicio legat, da? Laoparte legat, da? Aideplm, da?
Să mai vorbim despre noile reguli de despărțire în silabe, altele decît cele vechi, care spun clar: în lupta dintre despărțirea morfologică și aia fonetică, prima e corectă, și a doua e corectă și, dacă e cazul, amîndoo e corecte. Face sens.
E de neînțeles rîvna asta proletară de-a găsi reguli noi și de-a complica exhaustiv o chestie care ar trebui să alerge spre simplificare și eficiență. Da, e foarte frumos să nu uităm de velcare au velcine, dar toată pedanteria asta e un mare ștromeleag învîrtoșat, care alungă pofta de-a învăța. Limba e făcută să nască și să exprime ideile. Altfel, vom ajunge s-o folosim doar ca să pomenim exasperați scîrbavnicul mădular…
1.265 de vizualizări
