Acum cîteva săptămîni, ajungeam iarăși, după nouă ani jumate, în Republica Moldova. Dacă data trecută, în cele două zile ale aplicației școlii de ghizi, n-a fost timp de văzut decît Mănăstirea Căpriana, o parte din Cricova și centrul Chișinăului, acum, infotrip-ul ANAT a avut patru zile pline de explorat turistic Moldova de peste Prut, de la Cahul la Soroca și din Capitală în Orheiul Vechi.
Autocarul plecat din București a ieșit din țară prin Vama Oancea (la vreo 75 de kilometri est de Tecuci), joi dimineață, pe la 9 și ceva. Verificarea actelor celor 40 de pasageri a durat peste jumătate de oră, la noi, și cam tot atît și la ei, deși aveam doar cîteva mașini în față și nu s-au controlat bagaje: cît timp ne-a colectat și returnat vameșul de serviciu cărțile de identitate, au coborît doar fumătorii sau cei cu vezica prea plină. După scurta vizită la sanatoriul cu ape minerale din Cahul, primul contact cu tradițiile locale s-a făcut în Găgăuzia, teritoriul autonom locuit în majoritate de turci rusificați, trecuți la creștinism ortodox. Gazda complexului etnoturistic Gagauz Sofrasi din Congaz a condus, într-o rusă dublată în românește de ghid, un masterclass de gözleme – în traducere, un atelier de patisat niște merdenele cu brînză sărată, pe care le-am primit apoi bonus la prînzul început cu un borș de miel excepțional. În drumul spre Chișinău, am mai oprit la conacul lui Manuc Bey de la Hîncești. Da, același armean cu han în centrul Bucureștiului, care, după ce-a găzduit, la el în cîrciumă, în 1812, semnarea tratatului de pace dintre Imperiul Țarist și cel Otoman, prin care Basarabia trecea la ruși, a fost fugărit de turci pînă s-a oprit să moară la sud de Chișinău. Urmașii au construit pe moșia cumpărată de ăl bătrîn un palat cu trei niveluri vizibile și unul ascuns: tunelul secret de fugă spre clădirea vecină, asemănător celui săpat de El Chapo la celebra sa evadare. A doua.
Pe seară, am ajuns și la cazare. Pentru cele trei nopți în capitală, acasă ne-a fost un hotel de patru stele situat ultracentral, chiar lîngă Parlament și Grădina Publică. Care, după cum a fost botezată oficial, e a lui Ștefan cel Mare și Sfînt. Celebrul domnitor are multe proprietăți aici, de la bulevarde la instituții, iar chipul său te privește de oriunde, de pe statui sau bancnote. Turul de oraș cu autocarul ne-a dus și la Porțile de Intrare ale Orașului, primele blocuri comuniste construite în scară pe care le remarci în Chișinău, dacă vii dinspre aeroport, iar cel pietonal s-a încheiat într-un magazin Bucuria, pentru bomboanele de ciocolată cu umpluturi diverse de adus acasă celor mici. Pentru cei mari, fiecare dintre noi a luat divin, tăria din vin învechită la un preț foarte bun (împărțit la 4 ca să afli cît costă în RON): de la 90 de lei moldovenești/0,5 l. E cam singurul produs din supermarket mai ieftin decît la noi. Mint: și țigările (-20%). Sau vinul. În două seri consecutive, ni s-a făcut transfer cu autocarul la cramă, pentru un tur ghidat și o cină cu degustare. Vineri seară, la Castel Mimi, care, în 2023, a fost, pentru o zi, capitala diplomației europene (la reuniunea a 49 de șefi de stat și de guvern, plus vreo două mii de oameni din staff și jurnaliști). Și sîmbătă, la Cricova, orașul subteran al vinului, cu străzi denumite după soiurile de struguri. Ca să nu uiți unde și cu ce te-ai îmbătat, probabil.
Pînă la Cricova, sîmbătă, am început ziua cu istorie. Pe malul Nistrului, la Cetatea Soroca, o fortificație circulară cu ziduri groase din piatră, fîntînă în curtea interioară și un etaj la care se ajunge și cu liftul (la restaurare, or fi descoperit că așa se cărau bolovani pe metereze în perioada medievală). Într-o vitrină se odihnește replica sabiei lui Ștefan cel Mare, copia fidelă a originalului expus în sala armelor de la Palatul Topkapi, făcută cadou în 2012 de președintele Erdogan prim-ministrului moldovean Vlad Filat și donată de premier muzeului din Soroca. În timp ce Ștefan se răsucea în mormîntul de la Putna. Duminică, înainte de întoarcerea acasă, am făcut o escală ecumenică la Orheiul Vechi, ca să intrăm în schitul rupestru săpat în faleza înaltă de deasupra rîului Răut și să aprindem o lumînare de iertare a păcatelor noastre turistice.
De ce-ai vizita Republica Moldova? Dacă nu te-ai convins pînă acum, încă un argument. Culinar: preparatele lor tradiționale au o savoare aparte, de la mămăliga cu sarmale sau plăcintele diverse la deserturile speciale, ca babă neagră și înghețată prăjită. Măcar pentru asta merită să accepți invitația de a fi musafirul fraților noștri de peste Prut.
P.S. Singurul punct al traseului turistic moldovean clasic pe care nu l-am bifat încă e Tiraspol, locul unde timpul a înghețat în vremea URSS. Dar nici nu-mi doresc prea tare rememorarea acelei perioade.









Ultima oara cand am fost eu, prin iulie, tigarile (pe care le fumez eu) dar si Marlboro rosu scurt erau pe la 50% din pretul din Romania. La bulgari sunt – 30%! Sa se fi scumpit atat de mult in Moldova in 3-4 luni?