Drăguțe, dar zadarnice eforturile auriferilor de a ajunge cu limbile lor lungi și exersate la marele cur portocaliu declarând 2026 – Anul Americii la români. Nu e cazul.
Oricum nu e loc de câți lingăi sunt pe lume. Practic, auriferii își ratează și condiția de „patrioți” pupincuriști și sunt nevoiți să rămână la statutul de atârnători bugetari și paraziți ai simbolurilor naționale din vechea Valahie, of.
Sărmanul Eminescu, câți i-au fost dați să-i ducă în cârcă! Dă-i și ține-i acum și pe Nuvulon Simion și pe madam Șoșoacă. Poet național să fii – și ușor nu e!
Între timp, în lumea reală, trumpismul s-a banalizat ca fascism și se împușcă la propriu civilii-n drum, din nimic, din chiar Doamne, cum zic buzoienii lui Marcel.
Și plăvanului Trump i s-a făcut de Groenlandă. Incult și meschin, acest produs stricat al unei videocrații de obor, dovedind empatia unui canibal, memoria unui peștișor auriu și crierul gugușticului, e gata să tranzacționeze orice. Așa e când n-ai decât bani. Și din istorie nu înțelegi decât capitolul despre tine însuți, pe care ți-l dictezi singur.
Bufonii, precum se știe, când dau de putere, sfârșesc prin a fi criminali.
Îmbăiat în sânge proaspăt, Trump, cu mintea sa de pulan universal, jandarmul galaxiei, vrea și Nobelul pentru pace, fiindcă de ce nu? Ridicolul, iată, nu doare, căci ar fi murit în chinuri clovnul scelerat și portocaliu.
Statele Unite ale Americii ar trebui, dacă mai sunt o civilizație puternică și democratică, să se spele de această pată de rușine istorică. Dacă deja nu e prea târziu.
Despărțirea de aliații tradiționali, de bun-simț, de adevăr și de rațiune sunt simptome ale irevocabilului. Dacă Statele Unite nu-l secretau pe Trump, ar fi trebuit să îl inventeze. Pentru că acolo e de multă vreme în vigoare o dictatură a capitalului, drepturile și libertățile fundamentale ale omului rămân un moft iluminist și neînțeles.
Bătrâna Europă, așa damblagită cum e, înaintând prin mileniu cu o viteză de melc, rămâne totuși singura care mai apară minima demnitate umană în fața asaltului dictaturilor. E continentul cel mai bun pe care ne puteam afla, chiar dacă se scufundă (și oricum dacă eram în Africa, noi, românii, eram ultimii și din Africa).
Anul Americii?! Poate dacă, printr-un miracol electoral și de civilizație ultragiată, nu e ultimul. Moscova nu crede în lacrimi, știm. Dar Washingtonul? Mai crede în miracole? Sau gata – the end?
609 vizualizări
