De-a fata-oarba prin viitor

Cînd o tînără jucătoare de shoot-ere din orășelul american Clanton este invitată să încerce un device VR de ultimă generație, nu bănuiește nici o secundă că, odată ce și-l va pune pe cap și va închide ochii, va fi aruncată în aventura vieții ei. Gadget-ul super-futuristic, care-ți permite să intri complet în pielea personajului dintr-o lume virtuală construită ca o realitate alternativă, e al fratelui său, beta-tester pentru o companie IT columbiană. (În paranteză fie spus, la cît de halucinant sună experiența asta de gaming, era suficient să i se trimită spre testare niște narcotice cu grad maxim de puritate – aveau același efect.)

E 2032 și performerii de jocuri video pot cîștiga bani buni din abilitățile lor de luptă online. Aparent, jocul la care dispozitivul columbienilor te conectează e un simulator atît de realist încît creează dependență, mai ales dacă-ți oferă escapade virtuale din realitatea în care ești sărac și ai și mama foarte bolnavă. De fapt, e o călătorie în timp, pentru că ești teleportat peste ani într-un corp pe care îl stăpînești ca și cum ar fi al tău și care, cînd ieși din joc, rămîne un manechin viu, fără conștiință și voință, gol de gînduri și sentimente. Plecată din rulota lor ruginită și ajunsă instantaneu în Londra anului 2099, eroina noastră are nevoie de o perioadă de adaptare într-o lume în care se comunică criptat, alterînd cuvintele în timpul vorbirii, există dispozitive bionice implantate în creier, tatuaje mișcătoare, animale de companie dispărute biologic readuse la viață prin clonarea ADN-ului, precum și alte chestii ciudate, tehnologic posibile într-un viitor în care Londra e înțesată cu statui celebre ca Venus, Discobolul sau David de vreo zece ori mai mari decît Big Ben-ul. Monumentele cu referiri clasice au apărut la reconstrucția de după Jackpot-ul declanșat în 2037, cînd, pe rînd, s-au întîmplat toate evenimentele fatale de coșmar apocaliptic (colapsul global al rețelelor electrice, o nouă pandemie, dar mult mai ucigașă, catastrofa de mediu asortată cu secetă și foamete, atacul nuclear terorist) care a adus Game Over pentru șapte miliarde de jucători.

Călătoriile tur-retur în viitor au însă efect asupra sănătății: dacă ți-ai luat bătaie în joc cu avatarul, te vei resimți și în lumea reală. Unde n-ai pauză, ca la un FIFA 32 din care ai ieșit după ce-ai salvat progresul: meciul început de domnișoara bătăușă dincolo se continuă și dincoace, în prezentul în care, sensibilă și vulnerabilă, e ajutată de frate și de prietenii săi, foști militari conectați ca niște gamer-i în rețea, prin haptics-uri subcutanante, într-un cluster de comunicare și cooperare perfectă care acționează de parcă ar fi un singur individ.

Mda, sună suficient de promițător ca să apeși Play. Numai că de pe la nivelul/episodul doi încolo, ești tentat să dai log-out dezamăgit. Cu ce păcătuiește deranjant The Peripheral este scenariul foarte dezordonat, dificil de urmărit, care se pierde în evenimente tangențiale și detalii irelevante. Ca scriitor de seriale actuale, dacă nu știi să legi coerent firele narative, o să te încurci inevitabil în ele, împiedicat în logică și credibilitate. Complicat, în cazul de față, nu înseamnă complex, ci confuz; abuzînd de scene lungi, unele spectaculos de inutile, conversații adînci, explicative pentru telespectator, dar care mai mult îl bagă în ceață, și certuri redundante între frați, The Peripheral devine rapid plictisitor. După cinci episoade difuzate, încă nu e clar care-i miza, de ce se bat între ei și mor atîția oameni.

Plus că suferă grav și la capitolul originalitate. Intenționat sau nu, elementele componente ale poveștii sînt context similar cu Altered Carbon, imagine stil Westworld, atmosferă cyberpunk ca-n Matrix și viziune distopică, gen Black Mirror. Efectele speciale maschează un pic clișeele, dar trucul ăsta nu funcționează decît parțial. Senzația de déjà-vu e mereu prezentă, ca un bug de joc prost.

The Peripheral, 2022-, thriller SF cu mesaj feminist și pro-ecologist, creat de Scott B. Smith după cartea cu același titlu de William Gibson, opt episoade de 58-73 de minute, difuzat de Amazon Prime Video.