– Gerula, ce ne facem? Romanii au cucerit Dacia și ne asupresc pe noi, viitorii români!
– Viitorii români care ne simțim daci liberi! îl corectă Gerula.
– Absolut ca vodca! Da’ ce facem?
– Urmăm exemplul marelui rege Decebal și ne batem pentru neatîrnare!
– Adică ne luăm și noi gîtul în grup ca să nu ne poată spînzura ăștia?
– Nu vă temeți degeaba, frați daci, spînzurătoarea n-a fost încă inventată pe aceste plaiuri frumoase, dar dîrze!
– Ești sigur?
– Da, băi, ca să joci spînzurătoarea ai nevoie de cultură scrisă. Noi sîntem analfabeți.
– Da, face sens.
– După cum spuneam.
– Bine, dar totuși ce facem?
– Ne retragem în Moldova și ne apărăm acolo. Poate ne ajută și Rusia…
– Dar Rusia nu există, Gerula!
– Da, băi, da’ la ce poteci suveraniste avem noi, pînă trecem munții apare și Rusia.
– Bine, și pînă atunci?
– Stăm de veghe pe piscurile Carpaților și proferăm gesturi vulgare și licențioase, că toate cuvintele românești care exprimă cu adevărat ceva vin din limba latină.