Confruntarea electorală dintre cele două namile ale neamului, care nu s-au decis încă unde anume să se scuipe între ochi, a avut loc de-adevăratelea pe la 1890, într-un bîlci din Lugoj.
Pe vremea aia coțofenele erau purtătoare de pene, nu purtătoare de cuvînt și, în ciuda atmosferei de circ asemănătoare întrucîtva cu cea de astăzi, strămoșul lui Iohannis, care rupea lanțul în dinți, și tatamarele lui Victor Ponta, care cu o singură mînă atîrna taurul în cîrlig ca să-l dezbrace de iegeri, au acceptat fără farafastîcuri să purceadă la o luptă dreaptă în fața tîrgoveților.
Ca să nu mai lungesc pelteaua, îi ofer microfonul poetului bănățean Victor Vlad Delamarina, reporterul nostru special, acreditat la acea luptă de pomină:
Trîmbiț, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs și ropot…
Șie să fie? Șie să fie?
Iacă-n tîrg, „minajărie”!
O „comegie” d-a cu fiară
Și-mprejur lumie șî țară.
În căletcă, o măimucă
Baș ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, șoadă,
Șă țînea numa’ în coadă
Ș-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ș găsau o clipă locu.
Lupi, urși, mîță, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chițorani, ariși și vulturi,
Dă prîn lume, dîn țînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!
Mulce-am văz’t, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori șî șine.
D’apăi l-am văzut anume
P-„ăl măi tare om dîn lume”,
Care să juca cu leii
Și-i băcea dă-i lua tăți zmeii!
Cui l-o doborî-n țărînă
Ișia că-i plăceșce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă niși o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamțu,
Care-n ghinț îț rupe lanțu?
Să loviau fișiorii-n coace:
„Șiine-i? Unge-i? Care poace?”
Cînd d-odată, – iacă-amaru!
Sandu Blegia, – tăbăcaru,
Să sufulcă șî tușeșce,
Lîngă „comegianț” să-opreșce.
Să rîgea neamțu dă Sandu,
Dară Sandu, fișiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară,
Șî nu să lăsă cu „doară”!
„Strînjie-l! Sușie-l! Zî-i pă nume!
Ălui mai tare dîn lume!”
Gîfîia neamțu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-țupa, țupa-hopa,
Ș-o găsît nemțoiu popa!
„Țînie-l! Lasă-l! Ia-l dă mînă!”
Zdup cu neamțu în țărînă!
„Bravo! – Sandu să trăiască!”
Dar, cînd fu să îi plăcească,
Ișie neamțu: „Abăr, frace…
Nu să pringe că-i pă space”,
Vrea: că-i pungă și că-i ceacă,
Suta zuitată s-o-facă!
„Nu ce joși cu mine, dragă!
„Asta, viedz, în cap ț-o bagă!
„N-ascult vorbe io șî glume,
„Cînd mi-s io mai tare-n lume!
„Ș-adă suta!” ișie Blegia,
„Că dă nu-‘ț fac prav comegia!”
