Așa cum se zice că nu orice muscă face miere, nu orice biciclist e mai isteț decît bicicleta.
Dovadă propunerea unei futuriste pe două roți, de la asociația Future Capital Sibiu, ca de la întîi mai turiștilor amatori de senzații tari să li se ofere prilejul de a pedala pe dîra lăsată de președintele României în burgul natal contra a cincizeci de roni.
Noroc că Iohannis nu-i somon de Alaska, fiindcă traseul pînă la locul unde și-ar fi depus icrele ar fi fost mult mai scump și mai anevoios decît cel din Sibiu.
Doamna cu pricina susține că Drumul Președintelui ar avea ca sursă de inspirație Obama Tour din Hawaii și Kennedy Tour din Boston, neștiind că pionierul acestui gen de turism pios e însuși Kim Ir Sen, pe urmele căruia nord-coreenii lăcrimează și astăzi, pornind de la izba natală, unde Marele Conducător și-a întredeschis ochișorii, pînă la copacul din Phenian îmbrăcat în sticlă, de care s-a sprijinit în adolescență, cînd a fost fulgerat de Ideile Ciuce.
Se sparie gîndul închipuindu-ne ce ar fi însemnat pentru răposata noastră societate civilă un Iliescu Tour acum douăzeci de ani: o plimbărică în locomotiva cu aburi pe ruta Salva-Vișeu – Moscova, un popas la Editura Tehnică, un prînz festiv cu crap la carton în gura Oborului din Oltenița și un cap în gură servit în Piața Universității la cină. Cu alte cuvinte, “Turism, educație și cultură”, cum frumos s-a exprimat cucoana din Sibiu cînd ne-a invitat să descoperim lumea prin “ochii de copil, de îndrăgostit și de profesor ai președintelui”.
Numai că, bat-o s-o bată de curiozitate, nu înțelegem de ce pe traseul Pieței Mici, al muzei Comediei, al bisericii romano-catolice, al măcelăriei cu sîngerete și al Podului Suspinelor n-am fost invitați să admirăm, prin ochii de proprietar ai lui Iohannis, și cele cinci garsoniere buclucașe.
Podul ala e al minciunilor,nu al suspinelor,in rest n-am nimic de zis…