Acum șase sute de ani, cînd maimuța poeziei românești încă nu se dăduse jos din copac, un june coțcar francez pe nume François Villon, atins de geniu și de patima poșircilor Evului Mediu, a cîștigat turnirul poeticesc inițiat de un nobil la castelul său de pe malul Loarei, care i-a lăsat pe minnesangerii bețivani să bată cîmpii, pornind de la versul inventat de domnia sa „De sete mor alături cu fîntîna.”
Cu regretul de a nu mă fi născut atunci, am încercat și eu să-l cînt pe îngerul păzitor al marelui Villon.
De sete mor alături cu fîntîna,
(aș bea rachiu, dar zău dacă-mi dă mîna),
că n-are nici găleată și nici lanț
și de-ar avea n-ajung că zac în șanț.
Am fost erou, dar m-au mîncat dușmanii
și le-a fost rău și-acuma toți fac nani.
Banii s-au dus și ei să facă pipi
și-abia mă țin de zdrențele aripii
ca să planez din ușă pîn’ la pat.
Și-s trist, c-am fost copil și-am răposat.
L-am îngropat în mine, da-l mai simt
cînd duc la gură sticla cu absint
parcă mi-o ține el să nu se verse.
Și-n gară cînd mă-mpiedic de traverse
strigă la impegatul anormal
s-oprească naibii trenul la semnal.
Și-i bun ca pîinea neagră, că-i creștin:
cînd îmi e foame-mi dă un strop de vin,
cînd îmi e sete-mi dă un șut în cur,
să am și eu pe cine să înjur.
–––––––––––––––––
strigă la impegatul anormal
s-oprească naibii trenul la semnal.
–––––––––––––––––
Deci, instructez chtcbt astfel: inlocuieste „anormal”, gaseste o rima mai buna, adecvata
Iar raspunsul intors inmediat este:
–––––––––––
Desigur! O variantă mai fluidă și potrivită din punct de vedere ritmic și tematic ar putea fi:
„strigă la impegatul principal
s-oprească naibii trenul la semnal.”
Alte opțiuni care păstrează rima cu semnal și ar putea funcționa în context:
loial (dacă vrei o notă ironică)
mortal (dacă vrei dramatism)
banal (pentru ton sarcastic)
local (dacă vrei ceva mai neutru)
Spune-mi ce ton vrei să păstreze poezia (comic, grav, ironic etc.) și îți pot oferi variante mai direcționate.
etc. ….
Betia (de cuvinte)
Am sorbit riuri lungi
si largi oceane-am plins.
Visind la nibelungi
in noptile de-nvins
am turnat tot pe git
(plin de entuziasm) –
sa-mi tina de urit
in tot acest marasm
de plictiseli maiastre
(ca-s prea putine lumi),
de sastiseli albastre
prin sordide circiumi.
Bazine-adinci de-not
am rasturnat pe jgheab –
nadajduind sa pot
in ceva mult mai alb
sa preschimb cenusiul
lumilor dimprejur,
sa zaresc auriul
visului de-argint sur.
Da: am baut oceane
si riuri lungi am plins
fara s-ating limane,
far-a primi raspuns.
Cu toata stima, A, Matita