Acu’ doi ani, cînd am scris că domnul Klaus Iohannis îmi pare a fi la fel de inteligent ca un dulap săsesc, mă amăgeam cu ideea că respectivul dulap ar avea un sertar secret cu oarece giuvaericale, care i-ar potența valoarea.
Deoarece ele n-au ieșit la iveală pînă acum, sociologul Alfrei Bulai a propus, într-un număr special al Adevărului de săptămîna trecută, luarea în considerare a balamalei românești, care ar fi mai de preț decît dulapul în sine.
Ce să ne mai ascundem după deget, consoarta domnului Iohannis e mai isteață decît Klaus, drept care la Cotroceni ar trebui instalat celebrul cabinet numărul doi, ce ar suplini autismul prezidențial și ar pune un accent mai zvăpăiat pe sintaxa obosită a mutălăului.
Ca orice neamț adevărat, care la ora de geografie își trage casca pe ochi, Iohannis visează să facă din România o țară milităroasă, capabilă să-i bată pe muscali la poponeață cu scutul de la Deveselu și să-i alunge dincolo de Urali.
Cu atîția consilieri prezidențiali înlemniți în chihlimbarul săsesc, cine altcineva l-ar putea opri pe Klaus din pornirile sale belicoase, decît prima doamnă a țării:
– Pot, mamițo, să mă joc puțin cu tunul Bertha?
– Da, puiuț, numai nu cumva să ieși cu el afară din curte!
67 de vizualizări
daca nu stii bancuri esti automat prost, daca nu te descurci esti un autist inadaptat. la fel de ciudati pareau si Michelangelo, Galilei, Einstein, Bill Gates (si apropape toti calculatoristii)
asa ca mai usor cu dulapul pe scari, nu a fost uns presedinte, ci ales, asa de antipatic si naiv nu poate fi, imposibil intr-o tara de smecheri, pare destul de capos sa-si vada de drum (si deocamdata nu intra in fisa postului s-o bata pe Serena Williams)
Dragii Mosului, voi credeti sincer ca americanii se cearta cu rusii, asa-i ? Vedeti, de aia ei sint unde sint si voi sinteti unde sinteti ! Pentru ca ei, citiva, sint foarte destepti… Nu ca voi n-ati fi… :). Asa-i ca ati fost profund impresionati de tocanita “a la Kievskaya” si de Crimeea “a la russe” ?
Asa si trebuia… sa lacrimati un pic, sa va intre teama un pic in oase, sa nu va impotriviti atunci cind va vor anunta conducatorii vostri (i)luminati ca au decis cresterea fondurilor alocate achizitiilor de armament ! Sa intelegeti si voi, si polonezii, si balticii, si scandinavii, necesitatea IMPERIOASA de a cumpara avioane, tancuri si rachete in detrimentul sanatatii, a educatiei, a agriculturii… Ca prea o dadusera-ti pe tinjeala cu grija asta si industria de armament incepuse sa cam lincezeasca… Dar ia sa ne gindim noi asa un pic, sa facem un pic de “scenarita” a la Roumanie…
De ce tocmai Ucraina? Pai, Ucraina devenise un fel de “no man’s land”, cumplit de corupta, revoltator de anarhica si incontrolabila… Ucraina devenise o tara in afara oricarei sfere de influenta in care fiecare facea ce vroia… Chevronul venise in coasta ursului sa extraga gaze de sist ca sa-l concureze tocmai pe urs ! Grav si inimaginabil pina nu de mult dat fiind faptul ca Ucraina era cel putin pe hirtie, birlog rusulesc … pardon… ursulesc. Dar hai… intre prieteni… o mai dam la pace… Ce mi-e oligarh rusesc, ce mi-e oligarh… oligarhesc (autocenzura… articolul… de la 3 la 15 ani). Si-apoi, banii se amestecasera ca dracu’ in malaxorul de la Londra, de nu mai stia si asa nimeni care bani ai cui sint si daca esti Abramovici de la Est sau de la Vest… Baiul al mare a venit insa din alta parte. In tara lu’ Papura Voda Ianukovici, sat fara caini, aparura peste noapte niste galbejiti. Se ingalbenira, deh, de la apa, de la apa aia mare, lunga si curgareata… Venira galbejitii precum termitele si cumparara teren agricol… si tot cumparara… si nu se mai opreau… Si nu se mai saturau doar cu terenul… Si ce bun e terenul agricol al Ucrainei. Si cit de important, strategic, va fi el…
Pai, da… dar se trezira oligarhii… aia cu buza umflata… de somn, desigur… si-si dadura seama ca in timp ce ei dormira, galbejitii le-o facura ! Situatia era grava si risca sa devina si mai grava. Exista riscul ca in 5-10 ani tot pamintul Ucrainei sa se ingalbeneasca si… asta nu din cauza holdelor coapte. TREBUIA FACUT NEAPARAT CEVA !
Si uite-asa se intilnira,
Vreme lunga ei se sfatuira,
Cum sa faca, ce sa faca,
Galbejitului sa-i spuna: PLEACA !
Tot sfatuindu-se-ntr-o seara (la cina cea de taina) le veni si ideea odata cu chelnerul (nu spun cum il cheama, na!) caruia, amindoi ii comandara acelasi lucru: tocanita… tocanita “a la Kievskaya “…
Si veni si tocanita… asta iarna, prin ianuarie… Si-apoi, marea imparteala: fifty – fifty, ca-ntre prieteni. Unii au luat vestul, altii au luat R-estul, unii au luat Crimeea, altii vind arme in draci la fraieri. Toata lumea multumita, fericita.
Si un pic de circoteca, ceva amenintari, ridicari de viza, plimbari de salupe prin Marea Neagra, trupe militare, baieti frumosi veniti la schimb de experienta si antrenamente… cu focoase romanesti (nenucleare)… la Constanta. Spaima in pulime ca vine ursul si o sa le fure gazele de sist, petrolul, padurile, fabricile si uzinele, cresterea cheltuielilor de achizitii de armament… Pericol mare moncher… Zanganit de arme, zau ! Cind doi se cearta, in cazul acesta, in mod traditional si nu exceptional, al treilea… NU CISTIGA !
Romania, din pacate, e din nou pe locul trei…
Salut maestre !!! iar la fix….!!!! Iar ai reusit sa „ienervezi” polulimea !!!! Tareeee!!!
Ce neam de vorbareti frustrati si nevrozati mai suntem…Daca maine s-ar deschide cerurile si Isus ar ateriza in Romania ghiciti:romanii i-ar gasi 1000 de defecte si ar incropi pe loc o infinitate de argumente despre de ce si unde greseste cand se crede …Isus!
Un popor mai nunuist,cu o mentalitate mai sucita si contradictorie , predispusa in mod fatal sa confunde bascalia cu intelighentia nu cred ca exista.
Ion Luca Caragiale
( despre un neamț,Carol I,în 1906)
Mare farsor, mari gogomani
Un comediante de bravură
Joacă de patruzeci de ani,
Făcînd enormă tevatură
În faţ-a nişte gogomani.
Dibaci, sub latele-i fireturi,
Ascunde un talent îngust,
Jucînd cu-aceleaşi marafeturi
Aceeaşi farsă de prost-gust.
Întîi cu toţii, zi şi noapte,
Îl gratulau pe-acest farsor
Cu ouă moi şi mere coapte —
Dar el urma nepăsător.
L-au maltratat. Ce nu-i făcură?
În brînci afar-au vrut să-l dea…
Aş! răbdătoarea creatură
Că nu-nţelege se făcea.
Primea zîmbind fluierătura;
În dreapta,-n stîng-a salutat
Şi grav, bravînd huiduitura,
Rolu-nainte şi-a jucat.
Şi-ncet-încet, toţi gogomanii
De-acest farsor au fost nebuni;
La beneficii, în toţi anii,
Flori, daruri, saltanat1, cununi!
Că-n loc să poarte o tichie
Ca un farsor ce este, el
Şi-a pus pe cap cu fudulie
O cască mîndră de oţel.
Şi joacă — joacă prost, da-i iese;
Stau paf toţi bieţii gogomani,
Paf! Din succese în succese,
De douăzeci ş-atîţi de ani!
Şi ţine-te d-acu reclamă:
Măreţ, sublim, nemuritor!
O lume-ntreagă îl aclamă
Ca pe un geniu creator!
Acuma-mbătrînit în slavă,
Sub casca lui de caraghioz
Şi cam zaharisit la glavă,
Vrea chiar triumful grandioz.
Nobil metal nu e oţelul,
Dar scump destul, destul de greu…
Ca rol fu mare mititelul!
Hai, gogomani la jubileu!
Note
1. Pompă, cortegiu (turc.).