Poporul nostru, aidoma săracului căruia în clipele aurorale îi cade pîinea în căcat, i se scoală-n biserică și are parte de pompieri pe casă în noaptea nunții, s-a trezit ziua-n amiaza mare să-i facă o concurență neloială camionagiului sinistru de pe Coasta de Azur, scoțînd la înaintare pușcăriașii pe acoperișurile fierbinți ale instituțiilor de reeducare, viermii debutanți în serialul spitalelor românești și o mînă de sclavi ai consumatorilor de ajutor social din Berevoești.
Din cîte-mi aduc eu aminte, ostaticii lui Hayssam din telenovela lui Băsescu nu erau țintuiți în lanțuri, nici n-au fost bătuți cu biciul, nici n-au mîncat resturi de pe jos și nici n-au fost violați de necredincioși. Cum, pe o scară a suferinței, proaspeții noștri ostatici stau cocoțați cu cîteva trepte mai sus decît jurnaliștii de odinioară, normal ar fi fost ca președintele Iohannis să-i primească cu fanfara militară dacă nu pe un aeroport, măcar în halta unde personalul de Dîlga se întretaie cu Orient Express-ul de Istanbul. Fiindcă ei prefiguează parcă apariția ostaticilor jupuiți de piele și de grade ai lui Erdogan.
Ca un omagiu adus ostaticilor dintotdeauna, închei smerit cu un poem scris de mine la începutul acestui secol excesiv de religios:
Ca recrutul cu părul ca peria,
haide, Doamne, salută materia,
ieși din front și-n fața plutonului
simte-te ca la Cotul Donului,
c-ai călcat poala preafericitului
aflat în vria chihlimbăritului
și-a extragerii aurului din săraci
(nici Talpa iadului n-are așa ortaci).
Apoi în biserica pardosită cu babe
fă saltu-nainte în patru labe,
scoate grenada, aprinde fitilul
și urlă c-ai venit să-ți recuperezi copilul
silit de două mii de ani pe cruce să facă nani.
Oh, Eli, Eli, Lama Sabachtani!
Popor roman milenar, crestin si ortodox.Vai de mine ce credinta! Daca nu intelegeti de ce-l mai cititi pe Dinescu „marilor patrioti ortodoxi”