Facelifting

O moliciune otrăvită s-a instalat în fișa de sănătate a României. Pacientul aproape că nu mai are puls. Respiră greu. Deasupra lui stă aplecată clasa politică și îl sufocă cu perna. Clasa politică arată ca un hoț de buzunare îmbătrînit prematur, cu pieile căzute și cu cearcăne grele, cu dinții din față lipsă, cu burta balonată și membrele subțiri, incapabil să fugă de Poliție, darămite după oportunități. Exact genul de ucigaș pe care îl ocolește ancheta.

De douăzeci de ani, România se tîrăște către nicăieri, după ce 15 ani a zăcut în șanțurile tranziției. În două mandate duble, Băsescu și Iohannis au înțepenit economia și societatea într-un gard de periferie și le-au expus unor practici internaționale de viol consimțit. Președinții și guvernele lor au scos România în calea unor pedofili economici, așa cum părinții alcoolici de la știrile după-amiezii își vînd copiii minori după ce i-au abuzat în familie.

Nu intrăm în Schengen nu fiindcă austriecii sînt aliați cu Putin, ci fiindcă președintele și Guvernul n-au avut niciodată îndrăzneala să oprească pentru cîteva zile exportul cerealelor din Ucraina. Nu avem destulă inteligență ca să putem folosi cuvîntul „negociere“ în locul cuvîntului „șantaj“, și atunci picurăm măreție în oala de noapte din care liderii își sorb lașitatea. Infinitele cozi de TIR-uri de la frontiere arată zi de zi paralizia economiei naționale și, cu toate astea, miniștrii, președintele, deputații și eurodeputații merg seară de seară la culcare, liniștiți, mulțumiți că mîine e o nouă zi binecuvîntată pentru ei și familiile lor.

SUA ne vor ridica vizele cîndva, într-un viitor neprecizabil, chiar dacă politicienii noștri s-au grăbit să anunțe minunea. Ambasadoarea Kathleen Kavalec le-a turnat în cap găleata cu gheață geostrategică: mai e mult pînă departe. Mai sînt formulare, statistici, proceduri și condiții de îndeplinit. Pe care Qatarul, de pildă, în mod miraculos, le-a îndeplinit. O monarhie islamică, un stat totalitar care adăpostește liderii terorismului internațional, își ucide cetățenii după indicațiile Coranului, simulează democrația prin achiziții copleșitoare de armament occidental, corupe Parlamentul European și FIFA și ucide apoi peste 15.000 de muncitori străini pe șantierele Cupei Mondiale, a reușit ceea ce o democrație servilă cu toate parteneriatele strategice doar visează. România și-a jucat cărțile politice cu aceeași abilitate cu care Emil Bobu și Manea Mănescu pierdeau la șeptic în fața lui Nicolae Ceaușescu. Așa că, împreună cu Bulgaria, rămînem în grupul celor care încă așteaptă ridicarea vizelor, alături de Iran, Yemen, Hamas, Hezbollah, Al-Qaeda și Frăția Musulmană.

În ultimii cinci ani, guvernele au dublat datoria României, fără ca suta aia și ceva de miliarde împrumutate să fi lăsat vreo urmă folositoare. Banii s-au dus toți în furt politic, fie în pomeni electorale, plăți către clientela din teritoriu, celebrele „ajutoare“ de stat sau contracte cu dedicație în folos personal. Zecile de miliarde au dispărut în topitoriile guvernelor cu o viteză egalată doar de înmulțirea săracilor și a averilor politice.

Azi, dronele rusești și iraniene salută din zbor, de deasupra Dobrogei, ruina industriei militare românești și prefăcătoria coruptă din Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Șefii armatei, de la președinți și miniștrii Apărării pînă la ultimul birocrat în uniformă, au împins România spre achiziții astronomice și inutile, în timp ce resursa umană a fost împuținată metodic. E visul lui Putin, pronunțat cu accent englezesc. Se pune întrebarea: cine va lupta la o adică pentru România, adică pentru statul corupt, exprimat prin inepta și bogata clasă politică?

Cu siguranță, nu tinerii. 74% din ei pun dezastrul național în seama corupției, adică a statului și a reprezentanților săi pentru care, în realitate, se luptă la război. 47% din tinerii care locuiesc în țară și-ar căuta viitorul peste hotare, asta în condițiile în care aproape 30% din totalul tinerilor sînt plecați deja, temporar sau definitiv. Derutant la tineri nu e faptul că 25% din ei consideră dictatura mai bună ca democrația, că 41% vor un lider autoritar (care să nu-și mai bată capul cu Parlamentul și alegerile) sau că 40% vor limitarea drepturilor în favoarea siguranței, ci faptul că au cea mai mare încredere în NATO (45%) și armată (44%). Tinerii au cea mai mare încredere în instituțiile cărora le încredințează apărarea de la care ei se sustrag.

România se află, după cum vedem, în salonul de agonie economică și morală. O păzesc de muște trei-patru grupuri politice, gata să-i vîndă o parte din organe imediat după alegeri. Corpul victimei e pansat cu fîșii murdare de drapel, dar rănile îi supurează pentru că fiecare nouă guvernare i le redeschide. Deja în salon se împart promisiuni, bani și funcții. Pacienta e supusă unor tratamente de remodelare facială: i se injectează buzele, i se întind obrajii, i se tatuează sprîncenele. E un pic prea devreme pentru îmbălsămare, dar pomana în viu a României poate începe.