Unii cîntă codrul, alții taie codrul,
un morman de vreascuri a ajuns norodul,
ba se-aprinde iute, ba se stinge iute,
fără să îl doară buzele cusute.
Bethleemul nostru îl ratară magii,
le-au furat românii smirna și nădragii,
le-au furat și steaua, zisă a armatii,
Dumnezeul mamii, copilașul tatii,
n-or să îți mai bată gleznele-n piroane,
c-o să porți adidași fercheși cu crampoane,
strecurînd în plasa porții absolutu’,
o să te aclame lumea ca pe Mutu
și cu ochi albaștri, prune de Pitești,
vei hrăni borfetul numai cu doi pești.
…Mai …vrem !…ne mai „descrețim” crețurile …(de pe frunte ! )
Excelent, de-a dreptul !