Istoricul discurs al președintelui României cu zece zile înainte de admiterea României în Schengen

Dragi compatrioți,

M-ați auzit zilele trecute spunînd că trebuie să amînăm cu o lună-două votul pentru intrarea României în Schengen. Am spus, e adevărat, că nu trebuie să ne grăbim, că e mai bine să fim întîi siguri și abia apoi, după ceva timp, să cerem o decizie. Că 8 decembrie e prea devreme și că ar trebui să mai așteptăm.

Ei bine, am glumit. Voiam doar să-mi repar imaginea de om fără haz și am ales o poantă dintr-un domeniu de interes. Chiar mi se pare bună. A rîs și Carmen.

Și, ca dovadă că am glumit, vă întreb: cine ar îndrăzni, odată ajuns în fruntea unei țări, să împiedice, pur și simplu, efortul acelei țări de a obține drept de circulație nerestricționată în Europa? Cît de idiot să fii să curmi elanul unei națiuni și s-o îndemni să aștepte, cînd și dacă ar aștepta un secol întreg, tot degeaba ar fi? Cine ar fi atît de tîmpit încît să-și închipuie că după cincisprezece ani de așteptat degeaba, cel mai bun sfat pe care-l poți da unui popor e să mai aștepte o lună?

Vă asigur, nu sînt eu acela. Sau, mai bine zis, nu mai sînt.

Eu, dragi compatrioți, sînt președintele României, cel mai puternic om din această țară, cel care a jurat să-i apere interesele, să lupte pentru viitorul ei și care a avut mereu toate mijloacele, resursele, motivele și timpul din lume s-o facă.

Priviți-mă bine și observați că sînt alt om, chiar dacă citesc tot din prompter. Sînt cel ce s-a deșteptat dintr-un somn prelung, întins pe opt ani de zile, sînt cel care s-a trezit din patru sute de week-end-uri și dorește să facă ceva. Eu sînt cel care vrea să-și răscumpere muțenia, suficiența, aroganța și inactivitatea, sînt cel care vrea să repare ce a stricat cu mîna lui sau a lăsat să se strice de la sine, prin indiferență.

Știu că nu mai pot îndrepta legile strîmbe care au umplut buzunarele clientelei politice pe care o patronez. Știu că nu mai pot repara daunele provocate democrației de colaborarea mea cu serviciile secrete. Știu că nu mai pot scăpa societatea de acești securiști care au infestat-o.

Nu mai pot urni economia din groapa în care a căzut după ce am ținut-o pe loc, opt ani bătuți pe muchie, prin lipsa mea de viziune. Nu mai pot face nimic pentru Justiția de care m-am folosit ca să-mi aranjez apele și să-mi lichidez inamicii. Nu mai pot vindeca poporul de ură și dezbinare, nu mai pot șterge din memoria colectivă minciunile cu anticorupția și statul de drept. Nu mai pot salva această țară de proștii și hoții pe care i-am promovat la guvernare, se pare, pentru totdeauna.

Dar pot, în schimb, compensa, fie și un pic, răul făcut. Pot îndrepta impresia de final. În locul nimicului pe care-l reprezintă mandatele mele cele două, vreau să pun o unică și prețioasă victorie: intrarea României în Schengen. Cu ea vreau să-mi răscumpăr indiferența și disprețul pe care l-am arătat, opt ani la rînd, poporului român. Prin ea vreau să obțin iertarea voastră, a tuturor amărîților de care nu mi-a păsat – și, ca să fiu sincer, nici acum nu-mi prea pasă. Însă vreau să apreciați că sînt onest și, în ceea ce privește Schengen-ul, sînt hotărît.

Dragi compatrioți, vă chem să mă priviți în următoarele zece zile! Vă chem să vedeți ce sînt în stare să fac pentru țara voastră, care, pe undeva, cred că este și a mea!

Intrarea în Schengen e dreptul nostru sacru, consfințit de legile europene și de regulile pe care le-am respectat la milimetru, așteptînd cu temele făcute, cincisprezece ani. Așa că nici nu se pune problema, fie și pentru o secundă, să amînăm ceva. Vom da bătălia cea mare pentru a-i convinge pe toți că trebuie să fim acolo pe 8 decembrie, punct. Iar dacă vreți să știți, eu am pornit deja lupta.

Întrebați-mă, vă rog, unde e ministrul de Interne? Vă răspund: l-am trimis în fața reședinței ministrului de Interne olandez. E dezbrăcat, cu tricolorul înfășurat în jurul șalelor și are tatuat pe piept cuvintele „We willen de Nederlandse drugs – en prostitutienorm halen“*, pe care, din jenă, nu vi le traduc.

Vreți să știți ce face ministrul de Externe? Face saună cu omologii suedez și finlandez. Bea cu ei țuică de prune și îi învață „Deșteaptă-te, române!“. Întrebați-mă: unde sînt europarlamentarii noștri? Sub fereastra ministrului de Interne austriac, îmbrăcați în tricouri Petrom și cîntă de două zile repertoriul corului Madrigal, dirijați de ministrul Energiei. Ce fac șefii de partide? I-am mobilizat pe toți. I-am trimis în teritoriu să-și ridice organizațiile. Trei milioane de pesediști amenință că nu mai alimentează de la OMV. Două milioane de peneliști amenință că-și retrag banii de la ING, deși nu e sigur că au ce retrage. Un milion de auriști se lasă de băut vodcă Finlandia. Cinci sute de mii de unguri cer naționalizarea BCR și revenirea ei la patria-mamă, România. Iar o sută, două de useriști renunță la mașinile de lux Volvo.

Și încă nu m-am oprit. Vă rog să ascultați cum îi strig în obraz cancelarului austriac: „Habsburger und extremistischer Dreckskerl, raus aus unserem Schengen!“**. Luați aminte ce-i spun la telefon regelui Suediei: „Tomten, säg adjö till tändsticksfabriken!“***.

Pe regina Beatrice a Olandei o sun și cînd răspunde închid, o las să simtă presiunea. Iar pe tînăra premieră a Finlandei o sună direct Hellvig: „Juhlissa oli myös romanialainen. Oikeatkuvat sinusta ovat kanssamme!“****.

Fac toate astea fiindcă nu există un moment mai bun ca cel de acum să intrăm în Schengen. Peste o lună președinția Consiliului UE trece la Suedia, apoi la Spania, apoi în 2024 sînt alegeri pentru UE. Pînă și la noi sînt alegeri, chiar dacă se țin degeaba. Dacă punem și prețurile la energie, și războiul, și următoarea pandemie, e clar că nimănui n-o să-i mai pese, vreodată, de ce nu e România în Schengen. Cînd se va întruni iar Comisia JAI pe tema asta, mulți dintre voi veți fi deja morți de bătrînețe.

Acum e, deci, ceasul bătăliei. Cu mine în frunte, cu Guvernul în spate, cu partidele în spatele Guvernului și cu Serviciile în spatele partidelor, să ducem lupta vieții noastre, singura și ultima pe care am dus-o vreodată, dar cea mai importantă! E o luptă pentru libertatea circulației – și cînd spun asta mă gîndesc la voi, căci eu, sincer, călătoresc fără să stau la coadă la pașapoarte.

Dragi compatrioți! Nu are rost să mă ascund de voi. După opt ani de lîncezeală, meschinărie și egoism, știți bine cîte parale fac. Dar dați-mi șansa să-mi răscumpăr lunga absență. Lăsați-mă să-mi spăl reputația de ficus, să-mi curăț numele fie și numai un pic. Permiteți-mi să vă bag în Schengen. Așa să-mi ajute SRI!

*Vrem să ajungem la standardul olandez de droguri și prostituție!

** Potaie habsburgică și extremistă, jos labele de pe Schengen-ul nostru!

***Moșule, ia-ți adio de la fabrica de chibrituri!

****A fost și un român la petrecerea aia. Adevăratele poze cu tine sînt la noi.