La nici un an de președinție, Donald Trump pare stors de snagă mai dihai decît în treizeci de ani de înălțat bolnăvicioasele turnuri ale iubirii de sine.
Cu sprîncenele transparente și fluturînde, gata să-și ia zborul de pe mecla Narcisului băbit înainte de vreme ce părea că și-a aranjat freza în oglinda unui castron cu ciorbă à la grecque, președintele SUA avea aerul unui animal marin care a uitat să înoate. D-aia s-a agățat de Klaus Iohannis ca un înecat de o buturugă pe fluviul Mississippi.
Hăituit de presă și de propriile servicii secrete, renegat de elita politică europeană, care i-a pus pe frunte ștampila „nefrecventabil”, Trump își caută onoarea pierdută în brațele liderilor din fostele țări socialiste, care încă mai sînt fascinați de mitul Unchiului Sam, capabil să țină ursul pravoslavnic în bîrlog, lăsînd deoparte suspiciunea că înaintea scrutinului fatal s-au scărpinat reciproc pe greabăn.
Cabotin și ventriloc, ceea ce trebuia să-i șoptească doamnei Merkel i-a spus în gura mare unei fătuci din presa dîmbovițeană, că, la o adică, va uita de buclucașa cotizație dacă cineva îndrăznește să calce o membră NATO pe bombeu.
Sigur că un om care tocmai a vîndut armament în valoare de o sută de miliarde de dolari corturarilor din deșert nu poate fi chiar porumbelul păcii. Și dacă în șiragul perlelor muiate în sînge pe care SUA le-a agățat de gîtul lumii – Afganistanul, Irakul, Libia și Siria – va mai adăuga și Qatarul, putem fi siguri că somnul rațiunii se va transforma într-un sforăit îngrozitor. Că nu degeaba însuși Erdogan, trezit din moțăială, a grăit că își va apăra sacii qatarezi cu sabia pe care chiar NATO i-a pus-o în mînă.
Știind că unii congresmani îl somează pe Marele Gașper să-și facă bagajele, nu-i de mirare că Iohannis s-a simțit la Casa Albă la fel de bine ca-n Palatul Victoria, cînd Ponta umbla cu demisia în cioc. Și ce mișcat a fost președintele nostru cînd Trump a declarat că America și România au o cultură comună – cultura floricelelor de porumb!
Mai deștept în limba engleză decît în cea română, Iohannis a obținut o victorie în deplasare asupra lui Trump.
Va urma victoria polonezilor la ei acasă. Numai că apropiata vizită a lui Donald Trump în Polonia îmi amintește de un banc din anii ‘50: la o expoziție de pictură de la Galeriile Tretiakov, dedicată biografiei lui Lenin, se răsfăța și un tablou denumit “Lenin în Polonia”, în care un ofițer din garda Kremlinului stătea călare pe tovarășa Krupskaia, nevasta lui Lenin. Cînd a fost întrebat despre legătura dintre titlul tabloului și frumosul peisaj, pictorul a răspuns cu seninătate: păi, în ziua aia, Vladimir Ilici era plecat într-o vizită de lucru în Polonia.
Ei bine, să nu vă mirați că, în timp ce președintele SUA se va plimba liniștit pe străzile Varșoviei, ofițerii CIA vor penetra biografia plină de bîzdîc a lui Donald Trump.
Cred ca toti ne-am dori o sansa la a rasfoi biografia aia.
Maistre, ai stricat bancul.
Varianta originala:
Se organizeaza un concurs de arta plastica cu titlul „Lenin in Polonia”
Cind comisia (de la partid) ajunge la tabloul cu pricina, intreaba autorul:
-Ce-i asta tovarase, unde e tov. LENIN?
-In Polonia
Mai era si ala cu clasele sociale in comunism…
Se lanseaza un concurs pentru un bust in bronz al lui Lenin.
Comisia (de la partid) ajunge la tao lucrare ciudata: Un bust al Lui Lenin cu doi sini splendizi, la fiecare sugind cite un copilas.
Stupefiati, intreaba autorul:
-Ce-i asta tovarase, ?
-Pai, e tov. Lenin. La un sin suge clasa muncitoare, la celalalt taranimea.
-Hm, si intelectualitatea?
-Pai ati cerut bust…