Metamorfoza eroului

Cu firea mea întoarsă, de-absent nemotivat,
am coborît din trenul în care n-am urcat
şi toţi aplaudacii căzură în delir
cǎ am avut curajul sǎ fug din cimitir.
Mi-era aşa de silǎ de rolul meu funest,
de veşnic gicǎ-contra al ţǎrilor din Est
ce-şi bate cu ardoare acelaşi cui în talpǎ,
zicînd cǎ alba-neagra nu e destul de albǎ,
cǎ-n sunet de fanfarǎ m-am cǎţărat pe scut
să fiu c-un sfert de normǎ erou necunoscut.