Pînă mai ieri credeam că pușcăria e aidoma ardeiului iute, care ustură și la intrare, și la ieșire. Cînd a cotit-o spre mititica pe targă, tumefiat și cu creierii muci, nimeni nu se aștepta ca Adrian Năstase să-și mai pună vreodată pe scăfîrlie coroana căzută în smîrc și să iasă întreg din tenebre, cu atît mai mult cu cît sinucigașii profesioniști caută să-și desăvîrșească lucrarea.
Văzîndu-l după șapte luni, grizonant, surîzător și felin, pășind spre libertate cu aerul unui domn împiciorongit în urma curei cu ape minerale de la Karlsbad, am exclamat ca în filmele italiene: „Miracolo! Miracolo!“.
Așa cum se bat regizorii pe o vedetă care tocmai a înșfăcat Oscarul, multinaționalele par să fi tăbărît ca muștele pe absolventul cu moț al școlii de dans și bune maniere de la Rahova, ba chiar și un guvern străin cică ar rîvni să și-l agațe ca pe o garoafă la butonieră.
Faptele de arme ale acestui mîndru cavaler figurează oficial în ierarhia valorică a celor priponiți pentru furăciune, la rubrica mici găinării pe bază de termopane și bibelouri chinezești. Ori noi nu înțelegem de ce multinaționalele simt nevoia de a fi consiliate de un hoț mărunt spre a se adapta în lumea marilor prădători mioritici?
Sperăm că la această întrebare să ne răspundă, săptămîna viitoare, profesorul Tony Blair.
Hai s-o luãm p’a dreaptã.
Intrarea la Bulãu a fost Telenovelã! Tumefiat? Haida de’. Creierii muci? Soyons sobres.
Cãtã vreme a negociat sã nu-i fie atinse Bunkerele de rakete, era dispus la orice.
Acum, la iesire (dupã ce a scris cãrti, vorba lui CTP, de parcã ar fi fost bãgat la Bulãu cã N-A SCRIS cãrti), face „joc de glezne”. Vorba unuia, „am cu ce, bã am cu ce…”
L-a cotrobãit cineva, cumva, la boase, adicã la CUM si-a ridicat Stabilimentu’ ?
Prãdãtorii „mioritici” trebuie shugusati si de storsi de averi ! Chiar dacã Ioropa NU merge pe asta, cã are nevoie de ei ! Blair, cu Combinatul de la Galati, aratã cã nu dupe gãini si ouã de Cornu vin aici !!
o rusine de popor!