Moby Dick Head, balena albă a lui Voiculescu

Tot scrutînd zarea în căutarea lebedei negre, coaliția a dat cu ochii de balena albă. E Piedone, fostul gras ce răscolea piețele și presăra Dero pe pasta de mici în epoca găinii care năștea pui vii. Piedone și-a lepădat de mult numele din buletin și s-a rebotezat după un comisar de poliție italian și supraponderal din filmele anilor ’80. Așa a reușit să stoarcă simpatie chiar din lăcomia care l-a făcut obez.

Duminică și-a anunțat candidatura la Primăria Capitalei, aruncînd în disperare socotelile coaliției PSD-PNL, care a mutat și a comasat alegeri nu doar ca să-i facă pe plac lui Iohannis și să-i salveze capul lui Ciucă, ci și ca să cîștige această primărie cu buget de peste două miliarde de euro.

Acum, sondajele îl dau pe Piedone în fruntea intențiilor de vot, iar locuitorii Capitalei arată că știu să aprecieze valoarea și trecutul unei creaturi ieșite din ghena tranziției. Piedone, fiu de securiști, a fost înainte de ’90 chelner și tot ce a întreprins de atunci arată că a rămas chelner. De altfel, ăsta e secretul parvenirii lui, căci fără tehnica notelor de plată umflate, fără teatrul ieftin al ospătăriei comuniste, fără înșelătorie și slugărnicia de fațadă, Piedone ar fi dus viața scandaloasă a unui sărac și cinstit om al muncii. Dar așa, a putut să-și termine liceul la 33 de ani și să-și cumpere de la Petroșani, la 40 de ani, o hîrtie care-l face economist dintr-o singură semnătură. Piedone a împletit bișnița cu arivismul politic și s-a poziționat mereu în preajma primăriilor de sector ale Bucureștiului, de unde și-a cules ocaziile. A fost consilier local, consilier municipal, a fost pedeserist, uneperist, uselist, dar inima lui de șarlatan a vibrat cel mai tare în ritmul valorilor voiculesciene. Piedone a trăit și trăiește cu Dan Voiculescu o lungă dragoste cu năbădăi, colorată cu nebunie și îmbibată în șantaj. Nici ca infractor n-a stat rău, reușind să comită fapte răsunătoare, cum ar fi obținerea într-o singură zi a cinci categorii de permis auto la Pitești, locul în care a fost depistată eliberarea frauduloasă a 3.200 de carnete. Dar toate astea reprezintă doar vîrful aisbergului, cel care l-a legitimat pe Piedone în ochii bucureștenilor și care i-a îndemnat să-l voteze de patru ori primar de sector și să-l prefere azi la Primăria Capitalei.

Farsa pe care acest fost munte de grăsime a montat-o în trecut se derulează, în prezent, nestingherită. Lumea refuză să-i vadă impostura, delirul de sine, cuvintele folosite alandala, analfabetismul funcțional și suficiența rîgîită. 40% din bucureșteni refuză să se întrebe ce ar putea face din București o loază setată pe tunuri și șmecherii. Oamenii din cartiere sînt gata să-l ia în serios pe escroc fiindcă sînt sătui de mizerie, bălteală și sfidare. Ei ar da votul oricui i-ar putea răzbuna pentru deceniile de batjocură, iar răsteala scremută a lui Piedone și habarnismul lui violent li se par cea mai bună ofertă. Cu viclenia chelnerului vechi care-i spune clientului ceea ce-i place să audă în timp ce-l fură la nota de plată, Piedone culege fără efort roadele furiei populare, mai ales după ce a fost purificat de anii de pușcărie prin ștergerea judecătorească a faptei de la Colectiv.

Existența lui Piedone pune coaliția într-o situație fără ieșire democratică. Oricum ar candida – separat, împreună, încrucișat, îmbrățișat, comasat –, PSD și PNL se află deja pe locul trei, cu Piedone și Nicușor Dan barîndu-le calea. Ratarea Primăriei Capitalei ar fi o lovitură năpraznică pentru coaliție, ar fi primul semn că mamutul politic născut din neputința celor două partide și din egoismul lui Iohannis are picioare de lut, că poate fi doborît cu o simplă balenă umană. Ar fi o înfrîngere de moral, cu efect la alegerile grele din toamnă-iarnă, cînd se alege Puterea centrală. De la o combinație de sector, Piedone a devenit, așadar, o problemă națională. Pentru PNL și PSD e chiar o problemă existențială, căci poate da peste cap coaliția, poate sfîșia liniștea internă și răsturna structura de conducere în cele două partide, în principal în PNL.

De aceea, e de așteptat ca soluția să fie ori imorală, ori nedemocratică. Adică ori asimilarea lui Piedone, cu tot cu Dan Voiculescu, în coaliție, ori îndepărtarea lui judiciară, pe modelul dosarului de șpagă pentru Ludovic Orban în 2016. Prima variantă i-ar aduce coaliției o victorie trasă de păr (dar victorie) și coabitarea cu teologul și profesorul Voiculescu, la pachet cu serviciile augmentate ale grupului Intact. A doua variantă i-ar lăsa coaliției un singur adversar, Nicușor Dan, pe care, dispărînd Piedone, l-ar putea înfrînge, la limită, cu un candidat potrivit și cu o bună numărătoare.

Pînă una-alta, Piedone e pe cai mari, iar galopul lui către Primăria Capitalei aduce cu năvala tătarilor. Moby Dick Head e gata să scufunde corabia căpitanilor Nicu și Marcel. Totul arată prost și, în același timp, caraghios. Căci dacă nu se înțelege cu Piedone, coaliția va trebui să-și agațe speranțele de victoria lui Nicușor Dan.