Nedumiritul

Editorialmarți, 15 martie 2016 1 comentariu -

De la o vreme nu mai pot să cînt

și nu mai știu nici cum să dau de mine.

Un arbore cu florile-n pămînt,

mirat că în Infern nu sînt albine,

vreau să mă-ntorc, dar nu văd nici un drum,

nici răsărit, nici asfințit de soare,

împresurat de un străin parfum,

îmi port cu milă trupul în spinare.

Inși ce nu m-au zărit în viața lor

îmi zic că de un secol mă așteaptă

și parcă mă înalț, deși cobor

fără să simt sub tălpi măcar o treaptă.

Și m-aș tîrî spre vechea cafenea,

unde prietenii ciocnesc ulcele,

dar nu-nțeleg de ce în cinstea mea

varsă un strop de vin pe dușumele.

292 de vizualizări

PARTENERI MEDIA

[wp_rss_retriever url="https://alert24.ro/category/z/feed" items="2" dofollow="true" excerpt="none" source="false" date="false" read_more="false" credits="false" new_window="true" thumbnail="false" cache="1 hours"] [wp_rss_retriever url="https://businesswatch.ro/category/z/feed" items="2" excerpt="none" source="false" date="false" read_more="false" credits="false" new_window="true" thumbnail="false" dofollow="true" cache="1 hours"]

1 comentariu

#1

dezamagitul 19 martie 2016
Cum le spui dumneata, Bobocule, mai rar cineva…
Răspunde

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.