Nicht hinauslehnen!

Şi totuşi, Iohannis s-a aplecat. Luase un tren bun, pe ruta Sibiu – Cotroceni, avea biletul în regulă, nu trebuia decît să stea aşezat şi mut pe banchetă – lucru care îi iese de minune-, şi să citească avertismentele de sub fereastră: e pericoloso sporgersi, ne pas se pencher en dehors, nu vă aplecaţi în afară. Dar el a scos capul pe geam exact în dreptul stîlpului.

Iohannis a fost aseară un fel de Geoană. Şi-a lăsat staff-ul să dezbată problema găinilor moarte şi el s-a dus să se relaxeze pe furiş la SPA, la Realitatea. A fost fotografiat de întreaga presă, văzut de întreaga ţară. Oricîte explicaţii va da de acum încolo, lumea va rămîne cu sentimentul că a fost surprins făcînd ceva ce nu trebuia să facă.

Ponta l-a aşteptat pus la patru ace, cu morgă şi cu vestă, ras, frezat şi parfumat, ţinînd alături o geantă de inspector fiscal plină cu documente. Avea un aer de student intrat în sesiune care face respiraţii Shaolin, dar Iohannis a luat asta drept emoţie. Ghinion.

Romånia lucrului bine făcut trebuia să vină cu hîrtii, cu planşe, cu grafice, cu note, în fine, cu tot ceea ce presupune zicala „fapte, nu vorbe”. Dar a venit cu mîna-n cur. Iohannis a adus cu el doar propria înfrîngere. A venit nepregătit, a evoluat moale, a ratat aproape toate subiectele de care se temea Ponta, şi-a pierdut cumpătul, a cerut minute suplimentare cu care n-a avut ce să facă şi, la sfîrşit, s-a cerut afară din teren.

Ponta şi-a pus costumul de premier şi a jucat cartea informaţiei. A defilat cu cifre şi articole de lege, a folosit avantajul dat de Palatul Victoria. S-a pregătit cu atenţie şi a ascultat de consilieri. S-au văzut zilele petrecute la sala forţă, cînd staff-ul îi număra flotările făcute cu materia în spinare.

Ponta i-a fost superior lui Iohannis la cifre, la teme, la viteză de reacţie, la umor, ba chiar şi la haine. Ca să dau un exemplu recent din cultură, între Ponta şi Iohannis a fost cam aceeaşi situaţie ca între motociclist şi Badea. Cu deosebirea că luptătorul neamţ nu s-a cerut afară la jumătatea meciului, ci mai aproape de sfîrşit.

Asta în ceea ce priveşte formele. Fondul, în schimb, a fost inexistent. Nimic despre viitorul Romåniei, despre portretul ţarii peste cinci ani, despre educaţie şi sănătate, despre resurse naturale, energie, agricultură sau autostrăzi. Vom alege un preşedinte despre care nu ştim decît că vrea să fie ales.

Teoretic, mai sînt ocazii. Aceste teme pot fi abordate miercuri şi joi, aşa încît poporului romån să i se arate acel minim respect electoral, de dimensiunea unui strop de pişat.

Depinde însă de Iohannis. Dacă spinn-doctorii reuşesc să-i coasă discursul şi să-i dezumfle vînătăile de pe „orgoliul personal”, circul se poate relua deseară, la B1. Iohannis ştie adresa, aşa că, dacă staff-ul nu-l supraveghează, alde Orcan şi Sorina Matei se pot trezi cu el în platou.